Hai sa fiu si eu Ion Creanga (II)

Cred ca daca aveam acuma fabrica de mingi de fotbal, dadeam faliment. Sau ma reprofilam pe facut dildos. Sau pokemoni de cauciuc. Sau poate dildos cu pokemoni in capat. Pentru nostalgice/nostalgici. Inchipuiti-va epopeea "Transformarile pokemonilor psihici", varianta porno. Pe Pikachu cu o pula mare crescandu-i din cur. Una neagra. Daca n-ati vazut umorul la faza asta, nu-i nimic. E doar o gluma pe care o inteleg doar eu. Asa cum fac mai toti copiii din ziua de azi, care sunt niste autisti si joca fotbal numai in FIFA Manager si tenis pe Wii.

Unde-au disparut copiii de alta data? Unde-s locurile de joaca? In mall? Unde-a disparut fotbalul din strada? Ca-l vedem numai la reclamele la Mastercard sau ce pula mea o fi aia.

Bai, c-am depasit etapa aia de copilarie tanara cand radeau ai mei de pornirile mele sexualo-freudiano-oedipiano-animalo-sentimentale (imi faceam repede gagici, da' nu stiam ce sa fac cu ele). Acuma vorbim de perioada aia, gen 6 - 12 ani. Cea mai tare perioada, in felul ei. Cand aveai alte instrumente de cunoscut lumea, de comunicat, de interactionat si de intrebat intre voi de ce unii au ata rupta si altii nu. Perioada aia cand ai sansele cele mai mari sa ramai cu un defect pe viata, fara un ochi, sa cazi in cap pe ciment de pe bara de batut covoare etc.

Crescutul cu cheia de gat, mersul prin noroaie la scoala si inapoi ca nenorocitii aia de comunisti au facut cutiile alea de chibrituri, da' drumuri nu, pisatul pe tine in fata usii ca nu mai reuseai sa bagi cheia in broasca, delimitarea gastilor din cartier si exploratul orasului si a imprejurimilor lui. Moama ce vremuri! Mai am un pic si ma emotionez. Stiam toate santierele din oras, jucam in ele pac-pac cu caramizi, furam tevi pentru cornete (sau gornete?), ne fugareau paznicii, fetele erau interesante doar pentru felul cum zbierau cand le udam iar cele mai bune mure din cosmos cresteau pe malul caii ferate.

Fugeam de aia mai mici, ne bateam cu tiganii, ne bateam cu aia ca noi, ne bateau aia mai mari si parintii, ne bateam intre noi, subiectele cele mai aprinse erau "cum se zice corect vanilais si ce pula mea zice emsihemăr acolo". A castigat ala cu gura mai mare: CHENTASTIGI, măiiii..... Si injuram. Ooo, da, cat mai injuram. Ne placea. Ne intreceam la asta. Iar urmarile se vad si in ziua de astazi. Pfuu, si n-am zis nimic de vacantele la tara. M-am umplut de nostalgie ca veceul de tampoane intr-un camin de fete duminica seara. Am sa zic doar ca pe la 9 ani, imbracat doar in pantaloni scurti, am cazut din copac pe spate intr-o tufa de urzici mai mare ca mine (nu ca ar fi fost dificil pentru ceva sa fie mai mare ca mine pe vremea aia).

O ultima chestie: atunci am descoperit ca suntem ecologisti. Stiam toate cimitirele din oras. Asa facea gasca mea, explora tot si cauta scandal in toate cartierele. Preferatul meu era ala nemtesc de razboi, plin de monumente vechi, de bun gust, misto, facute pentru niste nemti veniti sa-si apere tara si sa moara la Namoloasa si sa fie ingropati intr-un targ de cacat - Focschan sau cum s-o fi scriind. Dar preferatul gastii era Nordicul, cel mai mare, cu cele mai bune fructe si care avea, cred, vreo doua hectare de tufe de liliac in care jucam noi "ascunsa". Bai, si-ntr-o zi, ne ducem noi acolo si ce sa vezi: astia adusesera puscariasii si taiasera tot liliacul. Trista zi. Dar toate acestea aveau sa-si piarda orice importanta, orice relevanta cand, in poza, a aparut ceva nou. Ceva din care am iesit toti, si toti ne petrecem restul vietii sa intram inapoi: vaginul. (Va urma)