Asomare sau asomică?

Bai, pentru ca v-am obisnuit aici cu chestii serioase, nu cu povesti băşite cu ce mi-a spus mie colega de banca sau alte oboseli de copchil singur la parinti uitat in casa si adoptat si crescut de calculator, azi atacam un alt subiect misto: asomarea.
Am sa incep cu o chestie tehnica. Voi ati observat ca romanii nu OMOARA niciodata niciun porc? Nu, noi il TĂIEM. E o observatie foarte importanta, care demonstreaza gradul de rafinament la care am ajuns in relatia noastra cu cea mai prieten zarzavat al romanului. De ce il taiem? Pentru ca e mai bun asa. Punct. Nu suntem noi niste sadici sau ceva, sunt mai buni la gust asa.

Sigur, acuma or sa ma ia aia cu drepturile porcului, vreo asociatie Patru Copituţe sau ceva, sau ca porcii au suflet, io stiu, poate chiar un rai al lor, ca-s inteligenti si nu mai stiu cum... Hai sa va spun io cum e cu drepturile porcului: daca i-ar fi foame, porcul v-ar manca de vii fara niciun regret si niciun proces de constiinta dupa. Asa ca şarap si taci din gura, nu inainte de a zice mersi ca esti mai sus in lantul trofic. Si fii sigur ca nu te-ar asoma inainte sa te manance, pentru el e suficient sa fii legat.

Eu cred ca motivul pentru cacaturi din astea e altul. Pentru ca am vazut lume lesinand in fata unei scene cand se taia porcul. Cred ca toti astia cu tratamentul nu stiu cum, cu asomarea si alte asemenea fac niste fiţe de oameni care cred ca gaina are patru picioare.