miercuri, 10 iunie 2009

Cand crăp

Bă, când crăp, vreau distracţie, vreau cumetrie, aşa, ca la Săpânţa. Lautari, cutare, Fane, stii despre ce vorbesc. De fapt, cre' ca te las MC in testament, daca-mi supravietuiesti. Pula mia, nu cred in viata dupa moarte. M-au botezat astia, sunt calificat sa ma ingropati in cimitir la voi, da' vreau autopsie, sa scoata tot din mine si sa bage la loc, sa fiu sigur c-am crapat, sa nu ma ingroape de viu, in pula mea.

Cand ai crapat, devii moloz. Parerea mea. De-aia as vrea sa las ceva in urma sa le placa si altora, cat or mai duce-o si ei, da' ceva sa placa la mai multe generatii, nu cum imi place mie Bach. Si nu neaparat şoşoi, aia s-ar putea sa ma reprezinte peste niste generatii exact cum reprezentau sfintii imparati ai imperiului romano-german mostenirea de la imparatii de la Roma: cam cat reprezinta acuma un rege Hutu regalitatea pe langa regina Olandei.

Unde mai pui ca sa lasi urmasi s-ar putea sa nu fie o idee asa buna, ca-i lasi de capu' lor sa se chinuie intr-o lume nebuna pe o planeta care moare. E un pic sadic si egoist, nu crezi, e cam ca la alea care nu vor sa faca avort desi au fost violate sau le-au lasat bulangiii aia amanet dupa ce le-au futut.

Niciun comentariu: