Cand crăp

Bă, când crăp, vreau distracţie, vreau cumetrie, aşa, ca la Săpânţa. Lautari, cutare, Fane, stii despre ce vorbesc. De fapt, cre' ca te las MC in testament, daca-mi supravietuiesti. Pula mia, nu cred in viata dupa moarte. M-au botezat astia, sunt calificat sa ma ingropati in cimitir la voi, da' vreau autopsie, sa scoata tot din mine si sa bage la loc, sa fiu sigur c-am crapat, sa nu ma ingroape de viu, in pula mea.

Cand ai crapat, devii moloz. Parerea mea. De-aia as vrea sa las ceva in urma sa le placa si altora, cat or mai duce-o si ei, da' ceva sa placa la mai multe generatii, nu cum imi place mie Bach. Si nu neaparat şoşoi, aia s-ar putea sa ma reprezinte peste niste generatii exact cum reprezentau sfintii imparati ai imperiului romano-german mostenirea de la imparatii de la Roma: cam cat reprezinta acuma un rege Hutu regalitatea pe langa regina Olandei.

Unde mai pui ca sa lasi urmasi s-ar putea sa nu fie o idee asa buna, ca-i lasi de capu' lor sa se chinuie intr-o lume nebuna pe o planeta care moare. E un pic sadic si egoist, nu crezi, e cam ca la alea care nu vor sa faca avort desi au fost violate sau le-au lasat bulangiii aia amanet dupa ce le-au futut.