Idioata

Ma acuza una intr-un aprozar ca nu mi-a cantarit una din cele sapte pungi, cred, cu fructe diferite. C-am facut-o eu. Intentionat. Cum pula mea, nu stiu. Ba, io am impresia ca unii oameni ori habar n-au pe ce lume traiesc, ori sunt prea prosti pentru secolul asta. Ia hai sa ne gandim noi ce alte optiuni in afara de aia de a ascunde o punga (unde????), singur cu vanzatoarea in magazin:

- puteam sa inhat pungile si s-o iau la fuga pe strada si sa nu mai platesc niciun cacat;
- puteam sa-i fut un picior in cap si sa-mi iau si fructele si banii din magazin;
- puteam sa devin unul din romanticii aia incurabili care o ducea in spate, o viola in timp ce o strangula, o taia bucati, pe bucata cea mai mare scria numele lu’ ma-sa in chineza, nu lua banii, dar lua fructele;
- puteam sa-mi bag pula in ele de fructe si-n ei de bani, sa incui usa, sa inghit cheia, pe ea s-o strang de gat si sa-mi dai venele, dupa care sa dau foc la magazin in semn de protest fata de lumea tampita in care am ajuns sa traim.

Dar nu. Mi-a explicat vanzatoarea. EU am facut-o pe ea cumva sa nu-si dea seama ce face acolo, dup-aia tot EU am ramas sa ma uit la ea cat de proasta era ca nu stia de ce nu-i iese stamba la cot si tot EU am incercat sa-i zic ca nu-i munca mea sa cantaresc pungi cu portocale in magazin sau sa le numar, am alta calificare. Degeaba. Era ca-n dialogul ala cu suptul pulii. Ea ma acuza ca nu si-a facut treaba, o chestie pe care, dintre noi doi, doar eu o realizasem si care, sincer, nu-mi trecuse prin cap in 31 de ani de viata pana s-o cunosc pe ea. Ea manca cacat acolo si nu-si dadea seama ca in fix 0,17 secunde (verificat) putea sa ia un picior fix in dinti de dupa tejgheaua aia a ei. Unii oameni sunt idioti.