N-am inteles multa vreme de ce Pacino si DeNiro sunt sau par asa afectati. Bosumflaţi, serioşi sau plouaţi in cur, cum imi place mie sa le mai zic oamenilor care par atat de preocupati de ceva tot timpul si au faţa aia de parca asteapta o clisma si nu stiu despre ea decat ca e o chestie care se face in cur. Dar dupa un timp, m-am prins. M-au ajutat si niste actori celebri, si niste cunoscuti de-ai mei si nu in ultimul rand, creierul pe care mi l-a dat statul, carora tin sa le multumesc pe aceasta cale.
Inainte de Dog Day Afternoon, intr-o noapte neagra, pe Al Pacino si pe niste prieteni de-ai lui i-a oprit politia, care nu intelegea la ce ti-ar trebui masti de schi si pistoale vara, noaptea, in mijlocul orasului. El n-a patit mare lucru, asta pentru ca, probabil, invatase mai bine ca altii valoarea tacerii. Dar tacerea nu e numai atat. Desi se zice ca e mai bine sa taci si sa pari prost decat sa vorbesti si sa confirmi, pentru multi, tacerea, preocuparea a fost insasi cheia succesului in viata.
Aerul serios vinde. Iar lumea cumpara. Si nu in modul ala frivol, penibil, gen poze cu celebritati feminine care sunt cunoscute ca artiste, desi toata lumea le recunoaste, de fapt, drept bune de pula. Si nici ca Robingo. Stiu o gramada de lume privita cu admiratie doar pentru maniera eleganta in care ea tace si se uita in scarba la ceilalti, la modul "tu ce sa-mi sugi pula vrei si de ce ma disturbi din meditatia mea cu influente transcedentale prin care vreau sa descopar scopul intelegerii, lucru care va va ajuta pe voi, labagii muritori, sa va perpetuati specia patetica si penala?" Iar ei, de fapt, sunt praf pe dinauntru. Sunt goi. Dar na, e si asta o metoda sa pari tare. Una buna, se pare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
n-as spune ca pacino sau niro sunt goi precum cioroianu care e infinit mai potrivit pentru subiectul tau :)
nici eu n-as zice de cei doi chestia asta. pe mine ma enerveaza insa faptul ca dramele sunt ataaat de apreciate mereu (de critici), ca numai ele castiga oscaruri si premii din astea importante. dar comediile cu ce sunt mai prejos, ma rog? bine, vorbim de alea reusite, sau simpatice, nu de aberatii. mie o comedie buna mi se pare muuult mai tare decat orice drama. pentru ca te face sa razi, nu te incranceneaza si mai rau.
pai nici nu era vorba de ei doi, ci de cat de usor pune lumea botu'la seriozitatea mimata. pe ei i-am folosit ca pretext, asa, ca doar ei sunt actori,dar actori profesionisti. dar uite ca si actoria amatoare poate aduce satisfactii. si da, cioroianu e un exemplu bun. doar ca pe el l-au cam demascat, de-acum.
am inteles ideea dar nu ti-ai ales cele mai concludente exemple ca sa zic asa, fiindca astia doi isi permit sa afiseze ce moaca vor, la valoarea lor. cu alte cuvinte dincolo de o moaca inexpresiva/serioasa, chiar se ascunde ceva.
nush de ce, o sa razi stiu, cand citesc chestia asta ma gandesc la leidi moni cacolumbeanu. adica pana deschide gura, cand e tacuta asa desi are aerul ala de parca ii pute ceva non-stop, e un obiect ornamental simpatic. cand deschide gura, ca sa vorbesc ca tine, ti se blegeshte pula si ti se ascunde-n cur. ma scuzatz.
doar un comentariu pur tehnic am: pula iti intra in "stomag", pula n-are cum sa-ti intre in cur decat daca reuseste sa calatoreasca in timp.
cum adica sa calatoreasca in timp???
pai sa sparga viteza luminii si sa calatoreasca in timp, ca piciorul lui Chuck Norris, care dat una circulara in 1976 a lovit-o pe Amelia Earhart deasupra Pacificului in 1937.
adica sa calatoreasca in jurul pamantului si sa-ti intre in cur pe partea ailalta.
Trimiteți un comentariu