Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXIII)

Problema cea mai mare nu-i când ești singur. Problema cea mai mare e când ești singurul ca tine.
Și da, mai e o descoperire macabră - aia că nu ești cel mai bun lucru pentru sănătatea ta.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXII)

Dragă jurnalule,

țin să te informez că de când nu ne-am mai auzit, adică de când am intrat eu în vacanță, am băut ca pe șantier. Acuma știu, mă cunoști suficient încât să nu-ți închipui că de sfintele sărbători o dau pe lapte degresat și teddy de morcovi. Dar există un motiv. Știu, cine are nevoie de motive când ai non-stopării de jur împrejur? Că de supermarketuri am primit telefoane special să mă feresc. Revenind. Da, există și-un motiv pentru care de sărbătorile astea o să beau mai ceva ca Armata Română la Revoluția din Decembrie 1989 (bilanț 1050 morți): actuala mea achiziție sau cucerire sau înfrângere sau cum s-o fi chemând îmi face de crăciunul ăsta fix ce mi-a făcut fosta la primul crăciun  când eram împreună și povestea aia știi cum s-a terminat.

Și-acum, că am găsit pe cine să dau vina, să deschidem o bere, să rulăm una mică și s-o gândim zen: singur n-am cum să fiu de crăciun nici dacă vreau. Și sărbătorile astea sunt doar niște chestii stabilite de alții și noi jucăm ca proștii cum ne cântă de 2000 de ani niște inși care ne mint în continuare, să nu trăim cu impresia că evreul nostru preferat și tizul meu era ghei. Și-n plus, la Betleem am îndoieli că se găseau brazi. Și până și datele și anii sunt doar niște convenții. De data asta, eu prefer să cred în momente. Viața e o sumă de momente. Dragă jurnalule, n-o să-ți urez momente bune, că știm amândoi că nu așa funcționează și că sigur vor urma și momente proaste. De fapt, ce plm fac eu aici? Hai altfel: dragă jurnalule, dacă ai fi om, ți-aș ura să ai puterea să treci peste momentele proaste și înțelepciunea să te bucuri de momentele bune. Și dacă nu merge, încearcă cu alcool, zic.

De post

Vroiam să fac un borș de post, doar că am pus prea multă fasole la "muiat". Așa că am făcut și fasole cu cârnați. Vorba lu' Edith Piaf - să moară ce-am pă casă dacă regret ceva.

Tweet, da?

Oare Facebook are profil de Chuck Norris?

Cuiva de pe fb

tweet

nu, andrei, nu vreau să joc solitaire in wonderland. vreau să te bat cu o cărămidă de BCA până faci astm bronșic de la praf.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XXI)

Era o dimineață tipică de început de decembrie. El stătea absent, praf, în taxiul care stătea și el prezent în traficul bucureștean de marți dimineața. "De ce a trebuit să fumăm două cuie dimineața?" gândea el și spera că n-o face cu voce tare."De ce două?! Am ședință foto, mpula mea! O să ies ca dracu. Măcar dacă luam și eu ceva roșu pe mine, să se asorteze cu ochii! Ouo! Uou, ce casă albastrăăă! Și ce albastru! Zici că-i un Albastru dă Voroneț combinat cu Pikachu - perioada târzie..." După care tresare. Ea, care până atunci se fardase liniștită pe bancheta din spatele taxiului lângă el, prinse glas:
- Ce ochi umflați am! Îmi vine să mă întorc acasă. Și doar am stat toată dimineața cu comprese pe ei. Și tot umflați sunt.
Pe el îl buși râsul. În capul lui suna întrebarea "oau, de unde ai găsit fard de culoarea casei???" Totuși, nu reuși să spună decât:
- Dacă ai plâns ca proasta...
 Ea continua să se facă albastră peste ochii umflați, absentă și high la rândul ei.
- Hai,  că nu-i chiar așa... poți să zici că ți-a dat cineva două pălmi peste ochi. Două pălmi, maxim.
Și întoarse din nou capul pe geam. Și tomberonul era albastru. Și mașina din stânga era albastră. Fiind decembrie, Elvis cânta la radio, în surdină, Blue Christmas, firește. Și cerul era albastru... Parcă era într-un film. Românesc. De după revoluție. Liniște. Însă el era un prieten adevărat. Vroia să o ajute, totuși, cumva, dar nu știa cum.
- Dacă te consolează cu ceva, să știi că m-am uitat pe geam și nici oamenii de afară nu-s albaștri... Ă? Pardon. Nu că zic, dar vreau să spun. N-ai ochii mai umflați decât lumea de pe stradă...

Hai

La mulți ani, România! 95 de ani. Hai, încă 5, facem 100 și dup-aia mai vedem noi. Știu, postarea asta e prea puțin și prea târziu, dar câte chestii românești nu sunt la fel? Ieri eram ocupat, na: îmi trăiam viața. În schimb, azi revin la un fix de-al meu. Cititorule, ești cumva mama Nadiei Comăneci? Tata lui Brâncuși? Antrenorul lui George Emil Palade? Cumătru cu Mircea Eliade, legionarul nostru preferat? Atunci, du-te-n pvla mea cu mândria ta de a fi român! Că nu gândesc așa decât 80% dintre voi. Pentru un motiv  care mie îmi scapă, 8 din 10 români sunt mândri că-s români, ca politicianul care zice că-i patriot și chestia i se pare atât de originală încât vrea să fie și votat pentru asta.

Terminați odată cu tâmpeniile. Voi n-ar trebui să fiți mândri că sunteți români. Ar trebui să fiți mândri că-s ăia români, că n-ai niciun merit că mă-ta și tac'tu erau români și s-au futut. N-ai niciun merit că există aur prin Apuseni. N-ai niciun merit că Dunărea formează o deltă la vărsarea în Marea Neagră și că azi asta se întâmplă în țara asta și nu în Bulgaria. N-ai niciun merit că a ieșit Elisabeta Lipă de 4 ori campioană olimpică. Tu de ce ești mândru? Tu ce-ai făcut? Ai stat acasă și te-ai căcat pe tine că stai într-o țară de doi lei și-ai scuturat scrumiera pe geam și ți-ai amintit că-i 1 decembrie și că-i fasole gratis și ți-ai amintit că trebuie să fii mândru, bineînțeles.

Dacă n-aveam treabă și nu trebuia să-mi reprezint țara, ieșeam zilele astea cu o cameră video pe la orașe și sate să întreb lumea ce sărbătorim pe 1 decembrie. Pun pariu că mă distram. Pentru că așa-i omul la noi - cu cât mai necunoscută treaba, cu atât sentimentu-i mai puternic, uitați-vă câți fani au regele Mihai sau comunismul sau pedeapsa cu moartea sau Gigi Becali. Câți oameni urăsc democrația, capitalismul, votul, munca, semnele cu Interzis. Câți oameni și-ar da libertatea pe bani, fericirea pe o mașină și coloana vertebrală pe un loc mai în față. Știți de ce sunt eu mândru? Că stiu limbi străine. Că am terminat niște școli fără să copiez. Că am fost campion la ceva. Că am luat premii afară. Nu-s mândru că-s român. Sunt mândru că nu dau (și nici nu iau!!!) șpagă.

Hai, ai și tu curaj să fii mândru că nu dai gunoi pe jos?

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XX)

Pot să spun că oamenii vin și pleacă, dar atunci când ai grijă de vaci grase ai parte numai de mizerii în viață. Dar nu o fac, pentru că aș fura un citat fix de la un clasic pe care-l iubesc: Wooldoor Jebediah Sockbat. Pot să spun că faptul că m-am despărțit anul ăsta e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Dar nu o fac, pentru că mie-mi plac doar războaiele altora. Pot să spun că va fi bine. Dar nu o fac, pentru că știm cu toții că aș fi un idiot care n-are de unde să știe ce va fi. Pot să spun că diseară mă voi îmbăta atât de tare încât va fi nevoie să mă ducă băieții acasă și chiar o fac. A, da, și pot să spun că sunt fericit.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XIX)

Am o mărturisire de făcut: așa social n-am mai fost de când eram foarte mic. Acum sunt mic. De când eram foarte mic.

Comentariu de-al meu de pe hotniuz

Cam multa lume vad ca ii considera pe moldovenii din Basarabia niste tipi amarati din Barlad pe care i-au vazut ei in Gara de Nord. N-au nicio legatura. Moldovenii sunt scoliti, destepti, patrioti si mult mai putin balcanici sau fanarioti ca noi. Nu conteaza cat ne costa, intr-un final, daca ne unim, va merita. Capitalul uman e cel mai important intr-un popor. Toti se uita la resursele de prin subsol si de pe nu stiu unde. Asa cum daca vrei sa vezi cat de bogata e tara ta nu te uiti in pamant, te uiti in portofel, la fel si daca vrei sa vezi cat de evoluata e o tara nu te uiti la ce telefon are lumea, ci la ce are in cap. Iar moldovenii au calitate in cap, calitate din care noi am pierdut mult cand aia mai curajosi dintre noi au emigrat. Ei ar fi inlocuitorii perfecti, ba chiar mai mult decat atat. Au fost mintiti si manipulati atata timp, dar isi vor reveni. Si vor fi romani de care sa fim mandri, pot sa pun pariu.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XVIII)

M-am săturat de "o să fie bine". Toți sunt experți în bine, toți știu că binele va veni, e plin de profeți ai binelui mai ceva decât de profeți ai Apocalipsei Sfântului Ioan pă Varză. De unde știți, bă??? Și dacă tot știți, de ce frecați lumea la melodie? Și eu știu c-or să fie bine niște chestii, chiar știu, exact cum știu că niște chestii vor fi nașpa, asta e. Mă vedeți pe mine că bat oamenii la cap pe stradă că o să fie bine sau prost?Acuma, eu știu de unde pleacă tâmpenia asta. Dintr-o altă boală națională - părerismul de profesie.

Și dacă ați avut vreodată impresia că doar țiganul ăla cu șasă cai nu stăpânește conceptul de întrebare, uitați-vă mai atent în jur. Uitați-vă când se pune o întrebare cuiva câți proști din jur răspund și ei. Uitați-vă când spune ceva cineva, orice, câți idioți se grăbesc să-și tragă și ei cu părerea. Uitați-vă, știu că nu v-ați uitat. Că ei știu că nu i-a dat nimeni în judecată pentru o părere până acum, așa că-și închipuie că-i gratis. Și dacă-i gratis, atunci orice retardat nu poate, ci trebuie, este obligat să belească și el fasolea și să emită un truism.

Și uite-așa, "lasă, bă, c-o să fie bine". Și poate mi se pare doar mie, dar cu cât e mai prost omul, cu atât o să fie mai bine. Și, de fapt știți cine se pricepe cel mai bine și mai bine la "o să fie bine"? Virginii. Și, bineînțeles, virginele. La asta se pricep cel mai bine. La asta și la horoscop. De fapt (din nou de fapt, știu) cu cât mai nefutut omul, cu atât va fi mai bine. Logic!!! La mintea lor, mai prost de-atât n-are cum să fie, evident!Dar am o veste proastă. Mai ales pentru virgine și virgini.

Nu, nu vă spun că sunteți urâți și de-aia. De fapt, nici n-o să vă spun că o să fie, de fapt, prost, pentru că ați așteptat toată viața cu standarde nu știu de care și-o să vă fie frică să nu ieșiți la pensie singuri și-o să faceți un compromis de doi bani în care o să fie bine, doar că o să fiți în mod inexplicabil nefericiți și-o să faceți niște tâmpenii pe tema asta. Nu. Vestea proastă-i că va fi și rău. Că nimeni nu-ți spune "vezi că va fi și rău." De fapt, am descoperit că dacă-i spui așa ceva, lumea nici nu prea are chef să te asculte și, în general, refuză să te creadă.

De-asta, data următoare când va fi rău, eu am să fiu singurul din curtea școlii căruia o să-i pară bine. Singurul care va zice "v-am spus?Vitelor!". Știu, acuma deja pentru jumate dintre voi sunt un neam prost care se bucură de nefericirea oamenilor. Nici pe departe. Dar am și eu voie să mă bucur când am dreptate, chiar dacă suntem în mijlocul dezastrului. De ce nu m-aș bucura eu c-am avut dreptate cu un cataclism, cu un genocid, ceva (sau cu un divorț, că și astea-s probleme), când proștii au zis că va fi bine și s-au bucurat în avans și habar n-aveau ce-i așteaptă?

Și-atunci sper să am cât mai mulți analiști din ăștia ai binelui pe lângă mine. Să-i aud cum zic ei între ruinele fumegânde ale vieții lor c-o să fie mai bine și să-i întreb rânjind "să mori tu?".

The ancient art of small sips (XVII)

They say the black man is a pimp. On behalf of all Caucasian males, I find that deeply discriminating for the white bro. No, it's not some quote stolen from the Internet. It just occurred to me while I was doing the dishes...

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XVI)

Am făcut o listă luuungă de cumpărături. Am ajuns in josul paginii, nu mai aveam loc. Dar era mai bine așa. Că sus, în capul listei, am trecut dup-aia fix ceva foaaarte important. Cu liniuță - Liv52!!! Peste care, mai sus, am scris - Pieptene!!! Dă-mă dreacului de ‪#‎jamesdean‬ ...

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XV)

Mi-a spus vecină-mea că arăt bine. Ea are 70 de ani.

Vrei bani mai mulți?

Bună seara. Astăzi discutăm despre școala românească. Am văzut că s-au răzmerițat unii și-am zis că are rost. Am și eu vreo 19 ani de școală, cred că pot să vorbesc și despre experiența mea. Iar experiența mea e următoarea: m-am mutat la Romană și trec zi de zi pe lângă viitorii noștri conducători. Adică pe la ASE și SNSPA. Și-i aud, fără să vreau, na. Și nu pot să nu observ o chestie: zi de zi, există o prăpastie care se lărgește și adâncește. O prăpastie între învățământ și educație. Între școală și carte.

Și ei se cacă pe dumnealor că nu au suficienți bani. Că sunt subfinanțați. Sau suptfinanțați, depinde pe cine întrebi. Hai să vă spun ceva, boss. Nu, nu vă spun că lucrez la patron și vă plătesc din banii mei. Am înțeles, nu poți să le zici că-i plătești din impozitele tale, că-ți pui tot sistemul în cap. Dar însă totuși, vorba poetului. N-am ce să-i fac și tot la patron lucrez și ultimul text pe care l-am scris pentru patron avea 2229 de cuvinte. Și scriu din astea des. Pentru un singur cuvânt scris greșit, eu mâine rămân șomer. Zic asta pentru că s-a dat telefon și când l-am scris corect să fiu dat afară.

Ce să-i faci, există pe lumea asta oameni absolvenți de SNSPA sau ASE care-și închipuie că un simplu telefon dat la șef transformă un căcat în ceva publicabil, real, corect și de bun simț. Dar realitatea rămâne: pentru un cuvânt, eu îmi pierd pâinea. Și asta o citește acum, probabil, și un profesor căruia i-au picat TOȚI elevii la BAC.Și el mai bea o bere și mai dă o muie lu' una dintr-a unșpea și asteaptă pensia. Și bani mai mulți.

Sau hai, îmi cer scuze. Hai s-o luăm statistic. Jumătate din elevii tăi n-au trecut de BAC. Eu pentru un cuvânt sunt dat afară pe ușa din dos și la tine jumătate din munca ta e un rateu, un gunoi. Și tu nu pățești nimic. Vrei bani mai mulți??? Sugi pula! Vrei bani mai mulți??? La muncă, bă!!!!

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XIV)

Să vezi fază. M-am trezit cu ea în pat și nu știam cum o cheamă.

Antireclama zilei

"Freedom is not free" - Oana Pellea

Antireclama serii

De ce aș avea nevoie de protecție 72 h fără să fiu prin Deltă? Și dacă aș fi în Deltă, de ce aș avea nevoie de protecție? Poate împotriva țânțarilor...

Marți, cică

Nu mi-a venit să cred azi dimineață când am constatat că proprietarul meu, de fapt, nu mi-a plătit internetul. Căzusem și eu din pat la 6 cu chef de scris și când colo... Ce nu mi-a venit să cred era că fix aseară am dat unui prieten înapoi stick-ul de net mobil. Ironia lui moș crăciun. Și hai la birou. Hai la birou doar ca să constat că tot etajul era încuiat cu un lacăt de la care n-am cheie, are cheie doar secretara, care vine la 10, firește. Dă-i, sună, zbate-te și uite-așa am reușit și eu să penetrez în birou doar ca să zic asta - văd că e o dimineață din aia de marți pe care aș da-o și la alții, să vadă și ei cum e.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XII)

Săptămâna începe cu un mare NICIODATĂ. Nu-i nimic. Oricum, în dragoste și-n matematică nu se lucrează cu ceasul, mi-a zis mie un profesor într-a șasea. Nu știu de unde se pricepea la dragoste, eu cu el n-am făcut decât matematică.

Noroc de succes

Am un card de transport, să-mi trăiască. E înlocuitorul perfect pentru permis dacă-ți plac băutura. Merge peste tot, pe metrou, pe unde vrei. Numai la curve n-am abonament pe el. Dar e prea trecut de 11 jumate. Prea seară. Prea târziu pentru reatebeu. Prea aproape pentru taxi. Prea lene pentru mers pe jos. Și na, stau în centru, vin din centru, dar centrul Bucureștiului e prea centru. E de vreo câteva ori mai mare decât orașul tău, dacă stai în Dej. Dar ah, zeul științei combinate cu superstiții stupide în care cred eu e mare și iată că mă ajunge din urmă un autobuz. Și mai și oprește la stop! Îi trag un zâmbet de centuristă versată șoferului și-arăt spre ușă și minune, sunt salvat! Mai stau și eu degeaba două stații. Și se face verde. Și plecăm fix în altă direcție decât aia în care stau eu.

Misterul vrăjitoarelor

sau cum zbori cu mătura

Nu m-am întrebat niciodată cum le-a venit ălora de mai demult ideea cu vrăjitoarele care zboară pe mături. Pur și simplu n-am fost curios, cum n-am fost curios nici cum de n-a mai apărut în evanghelie episodul ăla cu Isus și cu băiatul pe care-l ia noaptea dezbrăcat la el în cameră. Dar uite, vezi, viața asta te-ajută și fără să te aștepți câteodată, cum ajută unii babele să treacă strada fără ca ele să vrea. Sau să facă dragoste fără ca ele să vrea. În fine, să n-o dăm în lăvuri, c-avem treabă.

Oamenii se pare c-au avut întotdeauna o pasiune pentru droguri. Altfel nu se explică de ce erau la mare căutare și prin evul mediu. Numai că pe atunci cel puțin europenii, știți voi, strămoșii voștri care-au inventat arsul pe rug pentru "vrăjitoare" sau "posedați" nu prea fumau. Și nici nu mâncau cu totul ce te făcea high - mătrăgună, de exemplu. Pentru că au aflat și ei, pe încercate, bineînțeles, că sunt șanse mari să faci cel puțin spume la gură, dacă nu să te întâlnești prematur cu domnul dumnezeul nostru Iisus Cristos mântuitorul nostru.

Așa că se lucra altfel: făceai un unguent, o cremă, dacă vreți. Ca și în ziua de azi, administrarea putea fi orală (cu posibile efecte cum ziceam mai sus), prin piele (riscuri mai mici și nu cine știe ce trip, pe șorici de analfabet care știa că apa face rău) sau stil supozitor. Și cum supozitoare nu aveau, dădeau mectonul respectiv pe coada de la mătură și... mai departe scrie-n carte. Mai pe scurt, așa te făceai high cu mătura. Acuma, când mă gândesc, mi se pare ironic. Deh, aveau și nespalații noștri de înaintași simțul umorului și făceau chiar și-un fel de metafore cu zburat pe mături. Sau oximoroni. Sau ce-or fi.

Un fel de "Nu călcați iarba! Băgați-v-o în cvr!"

Și-o sursă.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XI)

Din cauză de card reatebeu și de domn primar, a trebuit să stau la o coadă IMENSĂ azi în față la ASE. Aș fi vrut să mai dureze.

Antireclama zilei

Nu, nu ne mai luăm și noi de tanti fata lu' actoru' care ne învață că în viață lucrurile free costă 9 euro. Dar avem o întrebare din partea cititoarelor: Ghiță, e adevărat ce se spune despre ciobani?

Al doilea defect

Am și eu un mic defect, mic așa, ca mine, asta e, îl recunosc: sunt bețiv și paranoic. Și curvar. Și am fost la Cluj. Și la Cluj, pentru prima dată de când s-au schimbat banii, am agățat. Ciudat, pentru că nici înainte să se schimbe banii nu obișnuiam să agăț eu. Asta e, există și curvari timizi, ce să-i faci. Dar la Cluj... Nu știu, întotdeauna la Cluj a fost altfel. Am o problemă. Sau o stare de spirit, poate nu-i neaparat problemă. Dar soluție știu sigur că nu e. Procentual, în 99% din situații, dintre o blondă, o brunetă, o șatenă și o roșcată eu aleg o ardeleancă. O fi forma mea de masochism. Da. Asta-i problema. Eu aleg ardeleanca. Defectul e că stau în București.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (X)

Ai pierdut-o. Știu că suferi. Se vede. Dar e omenesc. În astfel de momente, durerea e normală. Dar va trece. Nu uita niciodată vorba asta: fiecare floc smuls din cur face să curgă câte o lacrimă.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (IX)

REEVALUÁRE, reevaluări, s. f. Oare ce plm am făcut azi noapte de mă păzesc ăștia cu pușca de asalt? Dar nu-i asta, că e la feminin. Definiția mai aproape de adevăr e să ajungi să te rogi să bei o bere cu oamenii care îți spuneau că vor să-ți sugă pula. Sau na, dacă e la masculin, să ajungi să-i duci în spate pe oamenii care îți ziceau că bei.

În rai, lumea umblă

Există destui nebuni pe lumea asta care susțin și cred în ideea că teritoriul României de azi a fost grădina Edenului la propriu.  Și ar putea fi  chiar așa, la o adică. Avem de toate. Cine mai are atâtea resurse ca noi? Statistic, doar Rusia, America și încă vreo alte câteva zeci de țări, dar nu asta contează, alea-s doar statistici. Important e că și în rai lumea era analfabetă și nu avea autostrăzi, dacă ne luăm după biblie. Uite, avem ceva în comun cu raiul, totuși.

Știu, o să ziceți că ajung, încet, să mă iau de ăia care protestează acum anti gaz și anti aur. Dar o să greșiți. Nu-s specialist în gaze și cu siguranță nici în aur. Cu siguranță nici măcar unu la o mie dintre protestatari nu sunt, mulți probabil nu știu exact nici în ce județ sunt niște localități pentru care protestează. Am da-o de la egal la egal, niște română mai știu, m-aș descurca. Dar ar fi o discuție irelevantă oricum. Pentru că la cât furăm noi, nu ne-ar ajunge nici 100 de Roșii Montane și 100 de județe Vaslui.

De-asta, discuția despre astea două subiecte mi se pare deja marginală când vorbim de noi. Uitați-vă la Japonia ce bogății naturale are: tzunami, cutremure, bombe și accidente nucleare.Și unde e. Și e primul exemplu care-mi vine în cap. Deși cred că mi-a mai venit și alte dăți. Nu la resurse e problema. Oricum, am și eu o întrebare pentru guvernanți: cu ce suntem "mai independenți" dacă în loc să importăm de la alții exploatează alții la noi? Problema-i la popor.

De aia, ceva tot pot să le reproșez ălora care protestează "pentru" un nume de localitate, oricare ar fi el - nu vi se pare că sunteți cam mărginiți când vă închipuiți că soarta țării voastre stă fix  în ce se întâmplă la Malu cu Cioate? Bucăți întregi din țara asta lipsesc, milioane de oameni și-au luat lumea în cap și voi faceți panaramă pentru niște găuri în pământ. Cu gândul ăsta am ales să merg azi la mitingul pentru Basarabia și trebuie s-o spun, a fost cea mai frumoasă zi pentru mine din ultimii 15 ani de București. Poate singura cu adevărat frumoasă. Pentru că eu cred că așa umblăm la popor și basarabenii NU sunt aceiași cu cei din Vaslui, chiar dacă ultimii au devenit peste noapte populari, ca bețivul care și-a amintit un banc.

Mă uit la oamenii care protestează pentru, care-i de fapt împotriva unor treburi. Bun, nu le facem. Dă-le-n morții mă-sii de resurse. Bag pula-n ele. Pentru mine oricum cea mai importantă resursă a unui neam sunt oamenii. Și nu știu, poate n-ați avut timp să observați cât vă conduceați familia sau cunoștințele la avion, dar în afară de milioanele de emigranți ne mai lipsesc niște milioane de români - ăia din Basarabia. Oameni care ar putea să facă diferența. Pe lângă chestia asta, protestele de zilele astea mi s-au părut ca niște certuri între unii pe pământ, ca printre arghelenii lui Rebreanu. Nu știu, ei or fi iubind pământul, dar eu îmi iubesc poporul.

Dacă de resursele naturale nu ne atingem și nu facem nimic nici cu poporul și nu ne unim, nu se întâmplă nimic. Vom trăi ca și până acum, în grădina lui dumnezeu, aici. Dar știți cum e în biblie. În rai, lumea umblă în curu gol.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VIII)

Nu orice pas în față e un pas în direcția corectă. Faptul că ai explicații pentru toate nu te face un om mai bun. Când alegi să vadă lumea că alegi se vede.

Lecția de azi

Hai, c-ați dat cu bâta-n baltă. Mai nou, salvați țara fugărind ochelariști prin centru. Și spărgând geamuri la mașini, ca femeia futută și lăsată. Și parcă văd. Parcă văd la anul, când trebuie s-alegem  cine o mai fute pe elena udrea și cine ne mai face de căcat în parlamentul european dai cu tunul și nu vezi niciun șmecher din ăsta la vot, că-i prea prețios votul lui. El nu poate vota decât cu cărămida în geam la om. (Da, am observat, am scris deja de două ori fute. Trei.)

Sincer, barbu ăla mi-e la fel de simpatic ca victor citacu. Iar de victor ciutacu nici c-a luat bătaie n-am chef să aud, așa mult îl iubesc. Dar nu asta-i ideea. Se gândește anal la noi, asta-i trist. În primul rând, de ce îl bați, că nu tu l-ai pus acolo și nu mi se pare corect dacă n-ai votat să faci figuri dup-aia. Doi: nu ne alegem regi. Sau zbiri. Sau dumnezei. Sau dictatori. La noi în țară oamenii au impresia că votează pe cei care-i pun la jug. Nu, boss. Sunt niște oameni care trebuie să ne servească pe noi și da, trebuie să-i învățăm și pe ei treaba asta . De acord. Dar cu bătaia? Cred că nici dacă-i futeți cur tot nu rezolvați nimic. Nu vedeți că ăstora nici de pușcărie nu le e frică?

Cred că cel mai mult le este frică de vot. Că votul e bani. Și aici vroiam s-ajung. Tu, care ești prea deștept să mergi la vot habar n-ai de câți bani e vorba și te comporți ca și cum politicienii se umplu de boli cu s, nu de bani la putere, ești prost pentru că nu realizezi că nu e vorba de ăia cinci sute de mii și o sacoșă. Și nici măcar de banii pe care-i fură politicienii. Nu. E vorba de banii tăi. Banii țării sunt banii tăi. Și faptul că n-ai înțeles chestia asta, deși te gândești la bani în fiecare zi, te face prost. Un scurt exemplu: ați observat că atunci când te duci la supermarket nu prea zici "mă doare-n pulă ce cumpăr"?

Pentru că la politicieni nu-i problemă cât fură, ci cât pot să fure. Ei vor s-ajungă și cu banu-n buzunar, OK, dar mai ales să fie la butoane. Ia-le chestia asta și i-ai nenorocit. O cărămidă într-un geam la un ochelarist rezolvă o pulă. Pune ștampila pe altul și l-ai nenorocit. L-ai lăsat fără job, fără bani și fără butoane. Dar bun. Nu te gândi la ei. Gândește-te la tine. Nu vrei să știi, totuși, pe ce dai banii? Când te duci la curve sau trimiți femeia la cumpărături ești foarte atent. Dar că lași sute de miliarde de euro pe an pe mâna unora de care te doare-n ciocan n-ai nicio problemă. Și, aparent, nu știi nici să faci legătura dintre faptul că n-ai apă caldă și asfaltul în fața blocului te ține 6 luni pe banii tăi și faptul că tu nu votezi să schimbi primarul.

Epilog, că vreau să îl și explic, ca să fiu sigur

Dacă nu ți-ai planificat o carieră de șomer și te încadrezi oarecum mai sus, fără să fii neaparat ăla cu spart geamuri, ești praf. Partea cu fututul a fost cu titlu de comparație, să vă raportați și voi la ceva, poate așa înțelegeți. Am folosit, de asemenea, foare multe referiri la bani, dacă n-ați fost atenți. Iat-o pe ultima: fă ceva cu banii tăi - votează.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VII)

- Am crezut că ești Monica Anghel, i-a zis vecină-mea dimineața.
- Lasă, zic eu în mintea mea, că ai să mai cunoști cântărețe...

Străvechea artă a înghițiturilor mici (VI)

Primisem cadou un tricou mișto. Era cu unu din Simpsons cu o halbă de bere în mână, iar mesajul era "I'm a keeper". Tocmai am realizat că l-am pierdut. Ironic, nu?

Antireclama zilei

Împarte o cola cu Cuvioasa Parascheva de la Iași!

Dragă Gabi,

îți mai aduci aminte faza aia de când aveam noi vreo 13 - 14 ani și ne plimbam pe unde pășteau (sau pășteam, că nu mai țin minte) vacile și tu aveai chef de miștouri și-ai zis "Ce-ai, de ce ești supărat? De trei zile-ncoace... ăăă.... iarba nu-ți mai place! Hăhăhă! Hăhăhă! Hăhăhăhăhăhăhăhă!" și eu m-am uitat la tine cu antipatie sinceră și n-am zis nimic, că-mi veneau în cap numai înjurături în loc de glume de la țară ca să-ți răspund și eu la fel? Ce să mai zic? Ciudat să vii premiant de la oraș și să te trezești că la țară ești prost pentru că nu ai poreclă, că nu știi glume de căcat, că nu știi să priponești vaca sau că nu știi Plugușorul până la capăt. Mă, hai că mi-am amintit: sper că realizezi că pentru gluma aia cu iarba istoria m-a răzbunat.

Străvechea artă a înghițiurilor mici (IV)

- Iar singur?
- Mda...
- Păi, ce s-a mai întâmplat?
- A, nimic neobișnuit. Am crescut o proastă până m-am trezit că nu mai sunt suficient de bun pentru ea.
- A, da. Povestea vieții mele.

Voi credeți în destin? Eu aș vrea să se inventeze mașina aia care ne dă șuturi în cur înainte să luăm decizii proaste.

Cu jumătate de Cora în spate

...la intrare în metrou.
Biiip! Validați din nou cardul la același aparat. Biiip! Validați din nou cardul la același aparat. Biiip! Hai, du-te-n morții mă-tii. Hai la frate-su. Bip! Liber. Buf, o bară-n coaie. Argh! A fost liber 2 secunde sau ceva. Cu bagaje pe deasupra, ca la stilul smuls. Bip din nou. Card deja validat. Hai la ălalalt înapoi. Bip! Card deja validat. Bag pvla!!!!
- Duamna, nu mă lasă!!!
- Păi, puneți cardul la aparat...
-Păi, asta fac de ceva timp, m-ați văzut...
-Domne, puneți cardul...
Bip! Card deja validat.
- La celălalt aparat.
Bip! Card deja validat. Deja-s plin de sudori mai ceva ca o blondă, iar nervii mă-nconjor.
- Apăsați pe 2!
Bip! Card deja validat.
-Mmmmmm... mai încercați o dată la ălalalt!
-AAAAAAAAAh!
Bip! Liber.
- Ai văzut, nepoate!? se bagă-n seamă ca chiloții în cur vara un fute-vânt care o ținea de conversație pe duamna.
- Am văzut, bre! Dau unșpe sute pă lună să stau câte juma de oră ca bou la barieră!

Tweet

Salariul de miner este aproape cât cel de informatician și mai mare decât cel de energetician, cercetător sau farmacist. Încep să-i înțeleg mai bine p-ăia de la Roșia Montană.

Sah

"Eu nu stiu sa dau sah-mat. Habar n-aveam.Eu ma duceam cu toate piesele la atac. Pana am vazut instructiunile de la nivelul very easy. Atunci mi-am dat seama ca pot cuceri tot cu un singur pion. Si am facut asa, am cucerit aproape tot, dar tot n-am dat sah-mat, ca s-a terminat egal."

Mahmur

Pfuai, câte chestii s-au întâmplat aseară și eu nu îmi amintesc. Se pare că, totuși, am plecat înainte să dansez cu ăia îmbrăcați în bavarezi pe scenă. Ăia care au rămas asta au făcut. Dar e adevărat că m-am întors cu 5 pachete de țigări acasă. Oare ce am vrut să fac cu ele?

Paradoaxe

Știți discuția aia cu știrile de la ora 5. Știrile sunt de căcat că ți le bagă televiziunea pe gât sau pentru că ești tu prost și la asta te uiți? Azi ținem cu prostul. Deci da: mass media te tâmpește. Te umple cu non-valori, cu irelevanță și cu violență. Cu Gigi Becali. Cu Britney Spears. Cu Elodia. Tu ești neprihănit, ai deveni un ghiocel, dar televizorul te droghează. Așa că tu te duci pe internet și-ți alegi singur adevăratele valori: Justin Bieber. Șasă cai. Harlem Shake.

Nici nu știu ce titlu să-i dau (II)

- Ce faci? Ești OK?
- Mda. Oricum, nu mai port haine cu buzunare mari EVĂR!
- Eh... Bine c-a trecut...
- A, stai să-ți spun, că mi-am amintit: astă vară mi-a dat unu fusta jos în Gara de Nord!
- Auzi, știi ceva...

Tweet

Data următoare când mă mut, iau cu mine două studente nefumătoare, că văd că toată lumea vrea din astea.

Nici nu știu ce titlu să-i dau

- Și cum mergeam eu cu 41 așaaa... deci la un moment dat am simțit eu că ăla din spate făcea el ceva cu mâinile . Am zis că o fi căutând după ceva prin buzunare, nu știu. Și-așa mă așezasem lângă el că-n partea ailaltă era un boschetar care puțea, zice colegă-mea. Și-acuma uite cu ce mă trezesc în buzunar:

- Băi, zi merci c-a folosit prezervativul!

Străvechea artă a înghițiturilor mici (V)*

Cică nu reușesc să leg două vorbe cu femeile de pe net pentru că sunt încă prea blană, zice amica mea psiholoagă, care-i mai nebună ca mine. Nu-i nimic, atunci, le leg cu maică-mea. Tocmai i-am zis povestea mea dementă cu întâlnirea de la Bruxelles cu femei cu divorțuri, cu telenovele, a rămas mască. Tot ce-a putut să spună a fost ceva gen vezi că munca-i cea mai importantă. M-am hotărât să-i spun toate tâmpeniile maică-mii (de fapt, nu chiar toate, sunt unele pe care nu le înțeleg nici eu).

Nu, nu i le zic ca să-i cer o părere, oricum nu le înțelege. Si se vede că se simte penibil când vorbim așa ceva. Deci, i le zic ca să mă distrez. I le zic și ca să recuperez. De rezolvat nu mai am ce sa rezolv, măcar să compensez pentru dățile alea când trebuia să vorbim amândoi și am tăcut. Într-un fel, s-o pun într-o postură din aia în care să-și dea seama că poate trebuia să mă învețe și pe mine ceva despre femei. Și, preventiv, să nu mai am parte de reproșuri după.

*încă mă mai gândesc dacă pun aici și episodul IV

Pontul zilei

Hârtia igienică stă cel mai bine pe calorifer.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (III)

Definiție din cartea aia din veceu -

Obiectivare: act de a proiecta în afară unele dintre senzațiile noastre interne.

Bun. Toată lumea a ajuns la un consens: scriu mai bine de când sunt singur. Bine că nu-s subiect de demonstrații, ca la Roșia Montană, că imediat îmi găseau majoritarii ceva de făcut. Mă și vedeam închis într-o chiliuță ca părintele Arsenie Papacioc, doar cu un calculator în față și fără femei, să nu mă tenteze. Și dă-i bube, mucegaiuri și noroi, ca autorul meu SF preferat, Tudor Arghezi. Încep să mă întreb de ce n-am mai scris așa des până acum. Poate din cauza obiectivării.

Cel mai ciudat lucru când o iei de la capăt este adaptarea la noua realitate. Nu la a ta, ci la a lor, a celorlalți. Văd că devine boală națională obiectivarea asta, dacă am înțeles-o eu bine. Știu, am mai discutat despre asta, dar iar mă lovesc de ea la modul supărător. Pentru că orice imbecil, din orice pățanie, oricât de tragică ar fi, văd că reușește până la urmă să rămână cu partea hilară din toată povestea. Parcă toată lumea face la fel - în loc să se pună în pielea ta, te pun pe tine în pielea lor.

Habar n-aveam

Piloții de la MotoGP poartă costume din piele de cangur. Dar de unde or fi găsit canguri în formă de motocicliști?

Postarea

Miky Roxanaposted toPsihologie
Buna ziua , aveti la cunostiinta de vreun cabinet psihologic de inchiriat in zona Titan ( prin preajma spitalului Gorgos )?
Like ·  · 13 minutes ago near Bucharest, Bucuresti ·

Străvechea artă a înghițiturilor mici (II)

O lună și o zi. Deși nu pot bea deocamdată decât înghițituri mici de chestii non-alcoolice (și hai, fumuri mici), simt că ies dintr-un sevraj. După care intru înapoi în sevraj. De vreo zece ori pe zi, așa. Și de vreo două ori pe noapte. Cică face bine la antrenament, pentru când te duci la psihiatru, că am și eu prieteni psihologi mai nebuni ca mine și la ei n-are rost. Te duci cu toate odată, nu te mai complici. Aoleu, să nu mai aduc aminte de psihiatru, că-i maică-mea în țară și nu vreau să-i dau idei, aia mă duce la psihiatru și dacă mă apucă un căscat în mijlocul zilei.

Eh. Femeile și încrederea lor în mine. Observație: se pare că cine are noroc la psihopate, are toată viața, e o chestie pe care nu ți-o mai ia nimeni, e ca naționalitatea română, din păcate. Dar deh. Sunt hetero, cică. Așa că cineva are nevoie de o relație tampon. Ah, ce vorbă mare. Acuma, pe frustrarea goală, urăsc și mai tare vorbele mari. Și-n plus, ce dracu poate să însemne de fapt relație tampon? Ce poate să însemne pentru ăla care habar n-are că e într-o relație tampon? Dar să pun întrebarea asta înseamnă să fiu altruist azi și eu nu știu cum dracu să fac să mă mai gândesc și la mine. La mine cu altele, adică.

Așa că întrebarea de azi e următoarea: dacă relația trecută n-a dus la nimic, care mai e scopul relației tampon?

Străvechea artă a înghițiturilor mici (I)

Bună dimineața! Nu știu ce-i mai nasol: că m-am despărțit de o lună sau că nu știu încă să răspund la telefonul pe care îl am de o săptămână? Bine, la asta știm cu toții răspunsul, doar că fiecare îl știe pe al lui. Numai eu știu mai multe, dar nici unul satisfăcător. Cel mai nesatisfăcător este ăla cum că tot de o lună aud iar sfaturi, păreri și altele asemenea. Așa-mi trebuie dacă vorbesc cu ăia care se pricep la mine. Specialiștii în mine.

Aseară am fost și eu la prosteste. Am dat peste singura persoană pe care nu vroiam să o văd. Ne-am pupat pe obraz, firește. Mulți oameni. Mulți. Două lucruri mă distrează: faptul că pentru niște televiziuni cele mai mari proteste de după revoluție nu există. Dar al doilea e și mai și - nimeni se pare că nu-i mai ascultă pe ăia din Roșia Montană. Mai mult, am auzit teorii de bucureșteni, specialiști în mine și ei, se pare, gen "ce-au, domne, nevoie de cianuri, pun ei un cartof, o roșie, un castravete și se descurcă. Dă-i în morții mă-sii, hotătâm noi pentru ei, noi suntem majoritatea!"

Săptămâna asta am loc la mare. Să plec? Și dacă da, cu cine?

va urma

La protest

Hai c-am fost și eu la prosteste.  Ba chiar am hâțânat și eu sticla aia cu pietricele pentru cineva care obosise. N-aș fi scris despre asta, dar a devenit prea interesant. Nu, nu la proteste era interesant. La proteste n-au fost probleme. Și nici soluții, de fapt, că aici vroiam s-ajung. "Să vină PRESA, să scoatem LESA" a fost pancarta mea preferată. Au dreptate. Presa nu face nimic ca lumea, ca de obicei. Hai, poate o idee realitateateve. Dar nu e de ajuns.Toată lumea protestează pentru munți, baga-mi-aș pula în ei, de parcă in Roșia Montană mor de foame munții, nu oamenii.

Totuși, nu despre probleme vroiam să vorbesc aici. Ci despre observații. Bravo lor, oamenilor care s-au sculat de pe canapele și-au venit. M-am bucurat inițial. Am zis uite, domne, atâta lume inertă, majoritatea tăcută s-a sculat, o să fie bine. Mă gândeam eu în mintea mea, până la un moment dat, când mi-am dat seama ce i-a unit p-ăștia toți: toți au protestat să nu se facă nimic. La asta văd că s-au îngrămădit toți, e o cauză națională. Tineri, bătrâni, microbiști, politicieni, corporatiști, punkeri, toți un cuget și-o simțire, consens național: să nu facem nimic!

Și vizavi de protest mai erau trei amețiți. Luptau împotriva eutanasierii câinilor maidanezi. Și la protest lumea deja făcea încălzirea pentru lupta împotriva gazelor de șist. Și asta-i răspunsul standard pentru toate problemele noastre: să nu facem nimic. Parcă erau 15.000 de oameni care fac același lucru când îi lasă femeia, ca pe mine. Nu fac nimic. P.S.: sunt împotriva cianurilor (sau ceanurilor, cum zicea un protestatar). Dar ca om care are neamuri pe la Roșia Montană, răspunsul l-am văzut - nu facem nimic. Dar soluția n-am văzut-o.

Ori suntem protestatari, ori nu mai suntem.

Reteta fericirii

Desi obiceiul meu de-a rade cand vad pe vreunul ca mai ia cate un picior in gura ar putea sustine contrariul, e in natura mea sa simpatizez cu oamenii slabi sau aflati in dificultate. Dar asta nu inseamna ca ma implic intotdeauna. Ceea ce inseamna ca-s pe drumul cel bun. Cateodata, ma implic sa salvez niste boi sinistri, chestie care inca spune mai multe despre mine decat despre ei. Da' asta-i alta poveste. De ce ziceam ca nu ma bag sa-i salvez chiar pe toti? Pai, in primul rand, am de salvat lumea mea, dup-aia pe a lor. Si 2: faptul ca-s mai slabi sau sunt in c*cat e doar o situatie, o chestie care nu iti da neaparat de inteles cine sunt ei de fapt.

Exemple: faptul ca faci o fapta buna nu inseamna automat ca esti un om de treaba. Faptul ca ai luat o teapa nu te face obligatoriu un prost. Faptul ca n-ai bani la un moment dat nu inseamna ca esti sarac. Nici macar faptul ca te-ai culcat cu o femeie maritata nu te face neaparat curvar. Am patit-o eu. Ce era sa fac, daca ea nu mi-a zis decat dupa? Mai demult eram si eu idealist. Credeam in bunatate, corectitudine, simt al datoriei si in spus adevarul ca virtuti. Mai grav, credeam ca majoritatea lumii crede, daca nu pe fata, macar in sulfletul lor in ele. Pana cand m-am lovit de exemplele alea de mai sus, plus multe altele pe care nu le mai enumar acum.

Initial, cand am inceput sa dau de greu, am luat vina asupra mea. Am spus ca am facut eu greseli. Pana cand mi-am dat seama ca nu-mi predase nimeni la scoala lectiile alea, n-aveam eu ce sa-mi reprosez, eu facusem corect ce-am invatat, nu aveam ce sa gresesc. Era doar prostie, daca e sa-i dam un nume. OK, atunci, ca am stabilit ca eram prost, ce era de facut? Sa-ncerc sa fiu si eu mai destept ca altii, nu? Si uite-asa a inceput o etapa din viata mea in care n-am avut nimic sfant si mi-am batut joc de orice, in afara de vreo doua chestii la care tineam prea mult. Singur acasa de pe la 17 ani, mi-am facut de cap cum am vrut, cu doua exceptii mari si late: scoala si sportul. In rest, distrugere totala, dar mai ales personala.

Apoi a venit ce credeam eu ca se numea dragoste adevarata si mi-am propus iar sa fiu baiat bun. Mi se parea mie ca numai daca ai constiinta (heh) curata te poti bucura pana la capat de viata, dar mai ales de dragoste. Drept urmare, n-am inselat eu, a inselat ea. Si s-a dus iar dracului totul, ca si urmatoarea relatie, si urmatoarea, si urmatoarea. Da' mie incepuse sa imi placa rolul de baiat bun, ca era mai usor sa te victimizezi si nici n-ai ce sa-ti reprosezi. Totusi, de la o vreme, n-ai cum sa nu incepi sa-ti pui intrebarea "cum fac sa evit". Ca la intrebarea "cum trec peste" nici n-am curaj sa ma gandesc. E foarte greu. O solutie, totusi, ar fi. Eu o stiu, mai ramane doar sa invat s-o aplic. Si tine tot de exemplele alea de mai sus. Noua, oamenilor, ne place tare de tot sa credem ca-i stim pe ceilalti. Am cunoscut femei care mi-au vorbit despre mine ore intregi la prima conversatie.

Barbati nu prea, dar asta doar pentru ca, din pacate, m-a facut mama sa-mi placa femeile. Se cheama complexul lui Oedip, daca nu ma insel, desi, uneori, tare-mi vine sa-i zic sindromul Stockholm. Da' sa ne apropiem de raspunsul la intrebare. Nu stiu dumneavoastra, dar mie mi s-a intamplat de-atatea ori sa constat ca ceea ce credeam eu despre cineva era cat se poate de departe de adevar, incat m-am ingrozit. Pe unii ani de zile am crezut ca i-am citit perfect si, cand colo... Nici nu mai zic. Dezastru, oricum. Putine senzatii sunt mai nasoale decat sa-ti dai seama ca aveai o parere gresita despre un om. Ma rog, asta daca esti genul caruia ii pasa. Da' solutia e simpla.

Pentru ca nu parerea ta gresita are vreo importanta. Si eu pot sa cred un milion de chestii despre Stefan Banica jr, de exemplu. Are vreo importanta? Nu cred. Adevarata problema cu parerea noastra despre cei din jur este ca, in functie de ea, ne asteptam ca ei sa se poarte pe viitor intr-un fel. Daca tu crezi despre unu' ca-i baiat bun, te astepti sa te ajute. Daca tu crezi despre una ca-i frumoasa, te-astepti sa fie buna la pat. Si tot asa. Ei, prieteni, aici gresim. Nu reusim sa ne dam seama ca intre cele doua chestii nu prea exista legatura. Da' noi ajungem sa credem ce-am gandit atat de tare, incat atunci cand se intampla ceva invers, simtim c-am luat-o in mana si ne doare. Cand, de fapt, aia-si vad de viata lor si noi ne facem rau singuri, tinand prea mult laparerile si asteptarile noastre. I-as zice, intr-un fel pervers, un soi de negare.

Solutia e sa nu mai avem asteptari. Eu, cand am sa reusesc sa scap de reflexul asta, am sa fiu un om fericit.

EPIC

Cititi aici ce industrii mai mergeau la Rosia Montana.

Niste vorbe

Niste vorbe de sezon, adica.

De cand au inceput demonstratiile ma tot bate lumea la cap sa ma duc si eu si nu stiu ce sa fac. Inca nu stiu daca sa ma bag si de ce parte. Studiez, ca sa zic asa, subiectul asta de foarte mult timp si de foarte aproape de sursa. Ma refer si la caini. Dar mai ales la cianuri. Si stiti ceva? Pe masura ce aflu mai multe, cu atat am impresia ca stiu mai putin. Vin oameni ecologisti si-i sustin p-aia cu cianurile, vin oameni care nu s-au bagat in viata lor sa treaca o baba strada nici pe bani si-acuma ii racaie in ciocan de un loc in care n-au fost si nici n-or sa mearga niciodata, partidul lui Kerestoy tine cu natura din Ardeal etc.

Nu mai inteleg nimic. Dar niste lucruri stiu. Stiu ca mineritul cu cianuri e interzis in Europa. Stiu ca orice ar fi, din proiectul ala ies bani pentru Romania. Stiu ca e o treaba care poate fi periculoasa pentru mediu. Stiu ca niste mii de oameni ar avea de munca. Stiu ca romanii vor ramane, de fapt, cu putini bani. Stiu ca la Rosia Montana nimeni nu-ti da nicio autorizatie pentru nimic si de-aia moare lumea de foame. Stiu cum arata un iaz de decantare de steril asezat pe satul de unde se trage familia mea. Stiu, de asemenea, ca un caine a omorat, in sfarsit, un copil. Lucreaza de mult la asta. Stiu ca daca te uiti la televizor in timp ce ai facebook deschis, ai senzatia ca esti pe doua planete diferite in acelasi timp.

Nu mai inteleg nimic. Revin.

Persoana potrivită

- Lasă, va veni și la tine persoana potrivită la timpul potrivit. Când te vei aștepta mai puțin.
- Și dacă știu că-i persoana potrivită și timpul potrivit și mă aștept cel mai mult mai vine?

Antireclama zilei

"-Dar părul subrațului?
-Gust puternic și-amărui!"

Și acuma vin și eu și spun

că-s născut la Constanța, ce pula mea: țăranii sunt niște muiști, așa că trebuie să vină bucureștenii și să-i civilizeze punând badigarzii să calce lumea în picioare. Poți să scoți bucureșteanul din București, dar nu poți să scoți jegul din bucureștean.

Dilemele zilei

1. Să speli vase ca să nu muncești sau să muncești ca să nu speli vase?
2. - Uite, domnule, caută un patron muncitori necalificați și nu găsește!
    - Stai puțin, necalificați în ce?

Teoria mea de azi

Există, ca peste tot, excepții, iar cu ele o să începem. Este vorba de oamenii ăia care pur și simplu devin prea importanți. Ăia la care nu poți renunța. Ca muierea care-ți mănâncă zilele fripte cu ruj și tu n-o poți lăsa că o iubești prea mult, dar mai ales ești prea prost. Altminteri, dacă faci parte din ăilalți, teoria mea e așa: "Nu-ți bate pula de mâna întinsă. Dacă o faci, o să descoperi că odată cu trecerea timpului mâna întinsă se va transforma și ea tot într-o pulă. Ți se va întoarce pula împotrivă, cum ar  veni."

Teleorman forever

Știre veche - în România s-a mai furat ceva. De data asta, e vorba de un obicei, care s-a furat cu totul, adică și la propriu, și la figurat. Mai bine zis, s-a furat un banc și s-a pus în practică, pentru că aici orice e posibil: gitanii din Roșiori (cum, n-ați auzit de berea cu renume internațional Robema??) își țin morții din cavourile-pagodă cu termopan conectate pe nașpa la curent în geam. Da, în geam, cum zice bancul că face rumânul ca să-l prostească pe poștaș cu pensia. Și, evident, din când în când, neamurile dau câte un chef cu grătare și lăutari în cimitir, ca să meargă treaba bine. Un lucru n-au rezolvat rrrrromii din Teleorman pentru morții lor și e păcat. Să le pună, domnule, la fiecare și câte o cabină de vot în cavou, să nu mai bată ăia drumul cu aia mobilă, că doar nu sunt handicapați, sunt doar morți. La ăia bogați pot să pună chiar două. La bulibașe, șasă.

Finul lui Becali (tweet)

Lecția de azi: copii, dacă vreți să fiți șmecheri, luați-vă tren.

M-am săturat să ma bălăngănesc

Există o categorie de participanți în traficul bucureștean care merită bătuți cu multifuncționala: ăia care se bagă în fața tramvaiului, că știu ei că încetinește. Și ăla chiar încetinește. Ca Schumacher. Și uite-așa mai dai un cap de o bară sau mai primești o mână în buzunar de la un șuț sau o mână pe pulă de la vreo babă. Mâna asta pe pulă în aglomerație deja devine leit-motiv, o să-mi pun un tricou cu NU SUNT CIUNG, scris mare, să vadă toate fetele peste 65 de ani. Să mor io, după ce or să-i mănânce scaunul de sub cur câinii vagabonzi lui Oprescu și cumpăr eu cu pungi funcția lui, o să îi pun pe vatmani să facă concurs care ia mai mulți proști care nu le dau prioritate. Să învețe să accelereze, nu să frâneze, că și noi ne grăbim, nu? Să-și noteze victimele pe tramvai, ca aviatorii pe avion:

Portiere               ^^^^^ ^^^^
Mâni/Picioare     ||||| ||||| ||
Mortăciuni          +++
Mircea Lucescu  X

Focșani.2013.Vara

Încep în spiritul postării de mai devreme: băi, la Focșani pot să văd cerul;

În rest, rămâne cum am stabilit când am plecat de-aici acum 15 ani: în taxi miroase tot a futai cu țărănci;

Am primit trei mâini pe pulă din greșeală (sau cine știe) în aglomerația din piață. Mă întorc, c-am uitat să iau pătrunjel și leuștean. Vă anunț când am terminat;

va urma

Ce m-a emoționat pe mine

Urșii, frate. Am fost la rezervația de urși de la Zărnești. Bine, n-am fost chiar așa, doar să mă mir și să plec acasă ca prostu'. Am fost să testez în natură niște aparatură foto din aia nesimțită. Poate dacă nu mi-e lene până la sfârșitul postării pun și vreo două poze, să vedeți ce scule au stricat ăia pe mine. Și ce scule!!! Le-am luat pe proces verbal și după ce-a scris ăla 25 acolo, în drept la prețul obiectivului, la urmă nu mai termina cu zerourile, am crezut că nu mai văd bine. La 25.000 ron s-a oprit, totuși, dar în momentul ăla deja îmi spuneam că dacă scap cumva aia-n țarc, tre' să învăț instant să fut ursoaice, și-așa erau în călduri. Oricum, fără obiecte nu mă întorceam, mă mutam cu urșii.

Care urși o duc foarte bine, am uitat să vă spun. Cel puțin așa, la prima vedere, până afli că toți sunt castrați. Sunt castrați toți masculii, adică, ce pvla mea, că-i democrație. Bine măcar că nu-și dau seama și se secsualizează cu ursoaicele oricum. Se distrează și ei fără obligații, n-au nevoie de prezervativ, ca noi. A, acolo s-a retras și ursul pe care îl știam eu de vreo 20 de ani la gradina zoologică din Focșani și m-am bucurat pentru el. Încă nu știm dacă ursul a fugit de Oprișan sau l-a alungat ăla că-i încurca planurile imobiliare pe-acolo, cert e că au scăpat unul de altul. Deși nici în aceeași celulă nu le-ar sta rău.

Dar divaghez și mă îndepărtez de chestia aia care se vede destul de rar la mine, dar n-o să-i spunem numele aici, că-i ca la bărbații ăia din filme care nu vor să spună "te iubesc". Prima dată vezi urșii normali, să le zicem așa. Își văd de treaba lor pe-acolo, se mai uită la tine, se mai joacă între ei... După care apar (că-s mai bine de 70) ăia mai ciudații. Ăia care încep să danseze când le faci poze. Ăia care fac tumbe. Știți, voi, ăia pe care-i trădează reflexele. Sau ăia care fac șanț la marginea unui gard cât îi ziulica de lungă, pentru că nu-i duce mintea să se uite în spate, unde au 70 de hectare de pădure să se plimbe.

Piscine, mă! Au piscine, au femele, n-au dușmani, au fragi să mănânce și vulpi și căprioare să alerge. Și ei stau și măsoară non-stop distanța dintre două colțuri de gard, obsesiv-compulsiv. Unii fac tumba ca s-o ia inapoi, nu-s obișnuiți să întoarcă dreapta sau stânga, de parcă au trăit toată viața într-un tunel. De fapt, unii chiar asta au făcut, din păcate. La urși poate nu-i așa vizibil, dar dacă ați vedea un om făcând ce face un urs din ăla v-ați da seama că nici o piscină din lume n-o să-l mai facă vreodată sănătos la cap. Ți-e greu să te mai bucuri pentru ce condiții au acum când știi că mintea aia a lui de animal maiestuos e fugită cu sorcova pentru totdeauna. Asta m-a impresionat pe mine. Nu mă mai duc la circ niciodată.

Dreptate pentru Becali

Steaua, afară din Europa.

Hai să fiu și eu Ion Creangă 4: ospitalitatea ardelenească

Tocmai am văzut la știri că drumul Turda - Câmpeni a fost blocat de o cădere de stânci și că se lucrează la el. Să lase, domne, bolovanii acolo, să aibă și oamenii cu ce primi turiștii! Ospitalitatea ardelenească am cunoscut-o mai bine în prima vacanță de vară petrecută acolo, chiar la Baia de Arieș, unde-i acuma drumul blocat. Lumea era a mea. Aveam 15 ani jumate și-mi permiteam să fac orice. Fetele de-a unșpea se băteau la propriu pentru mine, iar neamurile se uitau prea fascinate la ce interesant a crescut prin alte părți un vlăstar al familiei ca să realizeze că beam și fumam de față cu ei la 15 ani. Până într-o zi, când am fost victima unei tentative de omor.

Da, am scris corect și știu și ce înseamnă. Mergeam dinspre Sartăș spre Baia de Arieș pe stradă. singur, la mijlocul zilei. Afară cald. Pe linia mocăniței (dacă nu știți ce e înseamnă că n-ați ieșit din mahalaua voastră decât ca să votați de mai multe ori la referendum) erau trei inși, n-am stat să ma uit după ei, cert e că m-au luat direct la înjurături. Erau la vreo 20 de metri de mine, dar nu i-am băgat în seamă, am mers mai departe. Am mers mai departe într-o salvă de cataroaie din alea de la calea ferată, mai precis. Unul m-a lovit cam la un deget de ceafă, de mi-a ieșit sângele prin tricou.

Am strâns din dinți și-am mers mai departe, dar bineînțeles că n-am scăpat fără întrebări când am ajuns acasă. Drept urmare, mai târziu, seara, aceiași trei m-au abordat în oraș. Erau bătuți vizibil. Mi-au spus că au luat bătaie acasă din cauza mea, dar că n-au aruncat ei cu pietre după mine acolo unde m-am întâlnit eu cu ei. Îmi venea să râd și cu asta i-am lăsat în pace, unul avea o urmă de bici pe față. Mai târziu am aflat că unchiul meu îl speriase pe bătrânul lor cu procuratura. Am trecut peste fază foarte repede, deși și acum, după ani, când ma gândesc la asta mi se cam scoală părul pe mine.

Ai zice că n-a fost nicio problemă, plm, certuri de copii etc. Mă, în niciun alt loc unde am fost nu a încercat lumea să-mi spargă capul cu bolovani de pe calea ferată și nici eu nu-mi amintesc să le fi făcut așa ceva la alții. N-am să încep cu de-al' de dar dacă. Acum, după ani, când știu că omorul nu se prescrie și-mi amintesc faza aia, îmi vine și mie să fac ca Băsescu și să întreb procurorii cine a vrut să mă omoare acum 20 de ani. Oricum, cât mă mai gândesc eu, dacă mergeți prin Ardeal, eu zic să luați și niște martori cu voi, că flăcăii ăia sunt încă în libertate și uite, tocmai le-a venit marfă. Eu m-am mulțumit cu bătaia atunci, că la 15 ani și eu gândeam ca Becali.

P.S.: Nu, nu erau unguri.

Huidu și Becali

Văd c-a ajuns pe toate gardurile discuția asta cu Huidu care a omorât trei oameni și-a pățit nu știu ce și Becali a făcut el ceva acum 16 ani și gata, îl distrug ăștia. Dragii mei, nu există nici măcar un termen de comparație între Becali și Huidu. După mine, nu aparțin nici măcar aceluiași sex sau regn. Sunt două chestii mai diferite decât prevede legea (ahem). Singurul lucru care ne interesează pe toți este să plătească amândoi pentru ce au făcut. Din punctul meu de vedere, s-a făcut justiție și eu sunt mulțumit. După legea de acum, cel puțin, atâta cât oi ști și eu, care mi-am dat licența exact pe infracțiunea lui Huidu. A fost mai strâmb, mai hăis, mai cea, trebuia mai mult la ăla, mai puțin la ălalalt, nu știu, probabil ei și judecătorii știu mai multe. Până una-alta, dacă nu vă convine, schimbați legea. Faceți o petiție online, suntem pe internet, e la modă. Între timp, eu sunt mulțumit că încă nu s-a introdus pedeapsa penală votată pe net, că m-am prins că lumea votează și aici fix ca la mine în drumu taberei și ne trezim cu toți borfașii prin parlament. Sau, dacă n-aveți net și nu puteți să votați pe Facebook, adresați-vă borfașului pe care l-ați trimis voi să vă reprezinte în parlament, dacă nu e arestat, cumva.

Provincialii (II)

- Deci, aici coborâm și-ncolo e piața 1 Mai, mai luăm ceva o stație.
- E, mergem pe jos, că de-aicea știu, am mai fost cu mama când a venit la diabet.

Un ascet

12:00. Eu tocmai m-am întors, c-am coborât după două sticle de vin. Sunt un destrăbălat, știu. La Maxbetul din față e schimb de tură sau ceva și e coadă la propriu. E plin de cocalari care așteaptă la rând să se ruineze. Au vârsta mea. Mă simt ca un sfânt pe lângă ei. Mă simt la fel de binecuvântat spiritual cât se simte Becali când trece pe lângă un boschetar fără bani. Un sihastru. Pe lângă ei eu aș trebui predat la școală. Subiect la BAC.

Aniversarea

Stați așa, să nu uităm: astăzi se împlinesc 23 de ani de la alegerile din 90. Alea, știți voi. FSN 67%. Nu e vina mea dacă sună familiar. Mă, văd că voi nu evoluați, asta vroiam să zic. Dar dacă voi nu și nu și vă complaceți în postura de plăvani, m-am gândit să facem ceva util cu politicienii, măcar. Să-i punem să facă educație, gen. Fiți atenți: luăm niște monitoare din alea mari, frumoase și niște playere. Le facem așa, niște sisteme pe care rulăm numai documentare. Le facem și o alimentare din aia deșteaptă, cu panouri solare, cutare-cutare, pac-pac. Și punem sistemele astea în niște care din alea de lemn, românești, tradiționale, dăm drumul la filme, după care punem la jug niște politicieni și îi mânăm prin oraș.

Adevăratul verdict

OK, m-am enervat mai devreme cu dosarul transferurilor, la fel ca toată lumea, mă gândesc. Urmează decizia în dosarul terenurilor lui Becali. Hai să vă zic de ce e mai importantă povestea cu gigi decât aia cu și mai nebunii lui veri: e vorba de prejudiciu. Ăia sunt judecați pentru un prejudiciu de niște milioane de dolari mari și lați. (Paranteză, la televizor toți țăranii parveniți sunt prezenți la declarații mai ceva ca superstarurile de la TED.) În dosarul terenurilor, prejudiciul este și mai interesant, pentru că la un moment dat becali era MILIARDAR de la terenuri. Acuma, România are nevoie de avioane, bineînțeles, pentru MApN. Așadar, cel mai simplu lucru să facem rost de banii ăia, miliardul ăla de dolari pentru avioane, ar fi fost să vindem terenurile alea. Dar nu mai putem. Astăzi nu e vorba de scăpat de niște ciobani mafioți. E vorba de ceva ce vom plăti toți, faceți un calcul simplu, dă vreo 500 de euro de persoană, mare, mică, proastă, deșteaptă, minoră sau interzisă, nu contează. Pentru că terenurile alea nu mai sunt ale noastre, banii tot trebuie să-i dăm și de-aia vreau să facă și cineva pârnaie, măcar să ne distrăm și noi, că verdictul adevărat e că oricum plătim cu toții.

TV

Mi-era frig și-am luat o bluză de-a gagică-mii pe mine. Așa-mi trebuie, dacă m-am uitat aseară la Eurovision.

Și

"- Și ce planuri de viitor aveți?
 - Să continui să beau."

Am un nici nu știu cum să-i spun, că nu mă mai recunoaște. E barman, oricum. Acum vreo decadă, eu eram barman și el bea la mine. Am trecut și anul trecut pe la terasa lui din Herăstrău și nici atunci nu m-a recunoscut. Îmi fute niște priviri goale când mă vede de nu-ți vine să crezi că am fost unii pe la alții pe acasă. Am să știu că am băut prea mult când nici eu n-o să-l mai recunosc pe el. Mă gândesc să-l folosesc așa, ca pe o unitate de măsură pentru scleroză.

Tweet

Cum, mă, să te cheme Poincaré și să fii tocmai matematician?
                                                             Cristean Aziariței

Reportaj de Florii

Cocalar: Noi astăzi sărbătorim Floriile.
Reporter: Cum sărbătoriți Floriile?
Cocalar: Cum? Cu băutură.

București...

Azi am cerut un pachet dă șervețele. Clar, m-a tâmpit orașul ăsta. Că nu pot da vina pe băutură.

The job interview

- What is your biggest weakness?
- Honesty.
- I don't think honesty is a weakness.
- I don't give a fuck what you think.

Pe lângă

De fiecare dată când trecem pe lângă vreo biserică, în tramvai se organizează ad-hoc un concurs de făcut cruci. Nu era mai bine dacă era de făcut flotări?

Ghinionistul

Vă dați seama cum e să furați o mașină și să descoperiți în ea un copil? Probabil că nu. Sper că nu. Dar uite că a pățit-o ăla de la Iași. Cică toate camerele de supraveghere de prin Iași l-au surprins îngrijorat. Păi, normal că era îngrijorat, dar hoții moldoveni reușesc să fie din nou foarte funny. Oare la ce se gândea el? Poate vroia să anunțe poliția unde-i mașina cu copilul, dar n-avea chef să-i localizeze telefonul și se gândea de la cine să fure un telefon să sune la 112.

Fetelor,

nu mai faceți comparație între foști decât dacă sunteți sigure că le-ați provocat aceleași sentimente la toți.

Morning view

Eye of the Leopard, baby!

Tweet

Dau o mie de mărci cui îmi spune ce mai face Sabina Maria.

Verginel

Deși după nume n-ai zice, Verginel a avut parte de ceva sex la viața lui. Ba chiar a făcut și rost de două pensii alimentare pentru două dintre foste. Adică dintre cele cinci neveste pe care le-a avut de-a lungul carierei lui de soț, „din cauza la copii". De când divorțase de ultima, Verginel nu mai avea stare. Schimbase cinci gagici în ultimul an și tot nu-i convenea nimic la ele. Dar Verginel insista. Specialitatea lui era rubrica de matrimoniale din presa locală. Suna la toate, să vadă care-i treaba. Cu cele care corespundeau standardelor lui chiar se întâlnea. Dar într-o zi a avut o surpriză cu o cetățeancă din Mărășești (că Verginel e din zonă). Aia l-a chemat direct acasă la ea. După ce l-a băgat în casă, pac, a venit rapid cu un lighean cu apă pe care i l-a pus la picioare.
- Ce-i cu ăsta?
Madama n-a zis nimic. S-a pus în genunchi, i-a dat nădragii jos, l-a apucat de pulă, l-a spălat riguros și jap! O felație scurtă.
- Oau!
- Cinci sute de mii.
- Poftim???
- Cinci sute de mii. Atâta costă.
- Tu ești sănătoasă? N-am decât trei sute de mii la mine!
- Dă-i încoace, buni și ăia!
Bulversat, Verginel a ajuns acasă pe jos și fără bani la el. Dar n-a renunțat. Acasă, s-a uitat din nou în ziar și a sunat la un număr nou:
- Alo?
La capătul celălalt, surpriză. Era tot doamna din Mărășești:
- Verginele, tu ești?

Postare dedicată cititorului și prietenului meu Nicolae, care de ieri a plecat să bea bere cu îngerii în rai. Odihnească-se în pace!

Tweet

Aprilie e luna constientizarii autismului. Haideti sa desenam ceva in legatura cu asta.

Parascheva Body

Am auzit păreri cum că expoziția Human Body de la Antipa ar fi cam deplasată. Ăia de prin țări mai spălate ca a noastră s-au gândit că poate e vorba de corpuri de inși executați sau torturați prin China. Cu nebunii noștri a fost mai simplu: corpul este sacru, moartea este sacră, dumnezeu, bla-bla. Păi, când pupați moaște, cum e cu profanarea? Serios. Ei se plâng că arătăm morții, iar la Iași, în plin post al paștelui, e festival culinar. Păi, e posibil? Cred că se învârte cuvioasa Parascheva de la Sfinții Trei Ierarhi în mormânt... de fapt, stați, că nici ea nu-i în mormânt. Cred că-și învârte degetul în gura enoriașilor de indignare!

Chiar, oare ce-ar deranja-o mai tare? Că se pare că plimbatul morților pe afară nu prea are cum, ar fi un pic  ipocrit, nu? Poate o deranjează că vin chinezii și strică piața și aici. Cică biletul la Human Body e vreo 50 RON, pe când un enoriaș venit în pelerinaj la Parascheva marcă vreo 60 pe lumânări și alte distracții. E adevărat, în banii ăia o și sărută! Știm, de banii ăia ai putea să faci și mai mult, chiar cu cineva viu, dar na, necunoscute sunt... dorințele enoriașului. Eu zic să facem la Antipa data următoare o expoziție cu moaștele noastre. Poate așa aflăm și noi câte prepuțuri are Hristos. The Orthodox Body!

Prepuţul lui Cristos

M-am spintecat de ras cand le-am vazut pe babe cum se bateau sa-si frece bulendrele de năsălia aia cu “lemn din sfanta cruce”. Pentru bunica-mea e prea tarziu, dar voua va mai dau o sansa. Nu va grabiti sa puneti mana pe moaste. Sunt destule pentru toata lumea, mai ceva ca umbrelele de la metrou. Cateva cifre:

* Exista cateva vagoane cu lemn din sfanta cruce. Destul sa faci cateva corabii. Isus cristos trebuia sa fie campion intergalactic la haltere sa duca crucea aia;
* Numai in Europa exista cel putin cateva seturi complete de dinti de-ai sus-numitului;
* Cine putea fi mai tare in oase decat isus? Ma-sa, evident. Exista prin bisericile crestine destule vedre de lapte de la ea sa deschizi un magazin de lactate de la Sibiu;
* Si cu parul statea bine pustoaica: are din ala destul sa faci vreo doua saltele relaxa duble;
* In Spania exista 7 femururi de-ale fecioarei maria;
* Duelul vedetelor, finala de la dansez pentru tine, varianta pe religii, se da intre ioan botezatorul si sfantul petru, pe langa care Alien si Predator sunt soimii patriei: sfantul petru are intre cinci si opt picioare numai la Vatican;
* Ioan Botezatorul are sase capete doar in Roma;
* In Spania, sfantul petru are o sacosa de degete de la picioare;
* Revenind la evreul nostru preferat: intr-o biserica, nu spui care, exista amprenta in piatra a funduletului lui isus cristos cand era mic;
* Si favorita mea: sapte biserici se lauda ca au cordonul ombilical al lui isus in original. O alta spune ca are si prepuţul lui.

Se schimbă ora

Din ciclul " ce se mai fură în România", ziua de duminică va avea doar 23 de ore. Huoo, hoții! Jos Băsescu! E o chestie care ne afectează pe toți, privați sau bugetari, de ce nu ies sindicatele în stradă? Vă zic eu, s-au dat cu useleul, de-aia! Dar cel mai grav și cel mai grav este că ora aia s-a scos fix din weekend. Ce neamuri proaste! De ce ora 3 devine ora 4 fix sâmbătă spre duminică, atunci când se distrează lumea? Nu puteau face asta luni, să devină ora 16 ora 17, să plecăm și noi mai repede acasă, nu??? Nu mi se pare corect!

Diploma

Iar au anunțat ăștia rezultate dezastruoase la simulare la BAC. Voi vă dați seama ce înseamnă asta? Curând, vom putea să ne împărțim în olimpici și analfabeți. Aproape oficial. În 2, 3 ani maxim, nu mai are cine să dea examen la facultate, că nu mai sunt bacalaureați. Cine ia diplomă de BAC o să ajungă la facultate direct cu bursă de merit. O să fie bine. Particularele se vor transforma în mall-uri, ceea ce trebuia să se întâmple de la bun început. Iar chiriile în orașele universitare vor fi și ele decente, pentru cine va ști să le calculeze.

Papucii

Se dă următoarea situație:

Acuma, chiar nu vreau să vorbim despre faptul că plătesc un salariu considerat de succes la țară, salariu cu care mă însuram cu fata primarului, ca să-mi țină un bulangiu gunoiul la ușă. Chiar nu. În viața mea de chiriaș am avut parte de altele și mai și. La un moment dat stăteam cu un cuplu. Ăia duceau gunoiul doar până sub chiuveta din bucătărie, deși dacă făceau stânga în loc de dreapta când ieșeau din cameră dădeau de ghenă în tot aceiași 2 pași. Aveau o scuză, erau (am un mare lapsus, morții mă-sii). El nu ducea gunoiul ziua, ea nu-l ducea noaptea. Dar cum el era plecat noaptea de acasă, iar ea ziua, noi colecționam gunoi sub chiuvetă. Cum poza-i făcută în sfânta zi de duminică, poate na, omul ne-a scos gunoiul la nas ca să ne-arate că nu-l aruncă și, pe cale de consecință, nu face păcate. Dar, cum spuneam, pe mine altceva mă interesa: care-i faza cu papucii la ușă, frate??? Or avea vaci în spatele blocului și când vin de la muls nu vor să facă balegă prin casă? O fi semn de la alt vecin, "vedeți că-n noaptea asta dorm la voi", cum au văzut ei în Suleiman? Sau or fi purtând papuci afară și bocanci în casă? Și încă ceva: aș fi vrut să prind în poză și manelele, n-am reușit. Data următoare, poate.

Scurt

Îmi plac femeile tunse scurt. Homosexualule, o să ziceți. Nu-i adevărat! (Bine, asta cu nu-i adevărat nu prea funcționează la acuze din astea, uitați-vă la Bendeac.) Hai, logic: de cele mai multe ori, fumeile-și folosesc părul ca să ascundă ba că au coșuri, ba că au nasul mare, ba că-s ceacâre și șpanchii și se uită picior peste picior, ba că au urechile clăpăuge, tenul urât, cearcăne, herpes, sculament dentar și nu mai continui, că n-are rost. A, da: sau că-s urâte. O femeie vezi cel mai bine dacă-i frumoasă când e tunsă scurt. Și e și mai comod la secs verbal. OK, mă rog, hai să fiu politic corect: îmi place faptul că unele femei se tund scurt. E bine așa?

Îmbătrânesc

Am bătut la ușă înainte să intru în biroul meu. Vă anunț când am să ciocănesc la ușă înainte să ies. Dacă mai rețin minte.

Diferență

Biserica ortodoxă din Cipru își pune la dispoziția autorităților patrimoniul ca să scoată țara din criză. Biserica ortodoxă română cere bani de la guvern și primării să termine proiectul imobiliar "catedrala mântuirii neamului".

"Santem"

Un getodac la cap tot promovează pe facebook un mesaj. Citez: " Nu santem de acord ca Romania sa piarda judetele Harghita, Covasna si Mures pentru ca aceastea sa fie cedate Ungariei prin asa-zisa autonomie a <>". Iar ați proști îl preiau. Ce pot să zic? Cu analfabeți din ăștia, lupta e deja pierdută. Putem să emigrăm cu toții în alte părți și să-i lăsăm pe unguri aici.

Satane

Tușești?

M-am dus la farmacie ieri cu vocea mea tabagică și am cerut „ceva pentru răceală și cred că pentru trahee".
- Tușești? zice madama.
- Nu.
- Vrei pastile sau ceai?
- Vreau ceva care să funcționeze.
- Păi, de exemplu, mie nu-mi place să beau Coldrex.
- Dați-mi ceva puternic, doamnă.
Îmi dă ea medicamentele X și Y, îi mulțumesc și ea îmi zice că mă mai așteaptă pe acolo (?). Nu i-am mai spus că medicamentele nu erau pentru mine. Dar m-am gândit oare ce le întreabă pe femei când cer tampoane. Am să încerc într-o zi.

Românism

Hai, c-am mai făcut un pas spre reglementarea situației câinilor vagabonzi. Senatul a adoptat o lege. Bine, nu? Ei, bine, nu. Ce propune ea? Orice, numai ce facem cu câinii vagabonzi NU, desigur. Mai urât: singura situație în care se poate eutanasia un câine este aceea în care câinele este declarat bolnav incurabil. Deci, NIMIC. NU dacă-s fără stăpân, NU dacă fac mizerie, Nu dacă fac gălăgie, NU dacă au boli care nu-s terminale, dar pe care le poți lua și tu și eu și, bineînțeles, NU dacă sunt agresivi. Acuma, să ne înțelegem. Nu-s fanul eutanasierii decât când mă mai fugăresc niște câini, dup-aia îmi trece repede. Dar să spui că omori câini bolnavi și nu-i omori p-ăia agresivi e tipic românesc. Orice bou e în stare să înjure și să scuipe o babă în fața bisericii, dar nimeni n-are curaj să ia la omor un hoț pe care-l prinde cu mâna în buzunar.

8 martie corect politic

La mulți ani tuturor doamnelor, domnișoarelor și travestiților!

Inventar

Bună dimineața? Deci, ce-avem azi, luni: justiție care nu face dreptate, presă care nu informează, școală care nu educă, spitale-n care te duci șchiopătând și pleci pe năsălie și poliție care ia la palme victimele în loc de agresori. Nu suntem nici comuniști, nici capitaliști, nici democrație, nici dictatură, nici orășeni, nici țărani. Bine că suntem genii la matematică (într-o țară cu 41% analfabeți, cum zicea cineva). Am și emoții cu ieșitul din casă, în stilul ăsta. Mai bine stau acasă și pescuiesc rufe scăpate de vecini în copacul din fața geamului. Cu o pisică și o sfoară te îmbraci cam decent. Multisex, dar decent, haine curate. Și aș putea să ies mâine, când cică se dau decizii în două dosare mari de corupție. Poate nu mi-o mai arde obrazul așa. Azi nu știu când deschid.

Tweet

Încep să-i suspectez p-ăia care te întreabă ce vrei să faci cu viața ta că vor, de fapt, să-ți fure ideile.

Sfat complicat

Cică sfat pe net - dacă îți lâncezește viața patului, ia-ți partenera (nu se specifică de unde s-o iei) și apelați la un profesionist, la un specialist. Nu știu ce să zic, dar întreb și eu: dacă femeia apelează la un specialist, eu pot să apelez la o profesionistă?

Bulangiii

Iar începem cu  demonstrații anti - curiști. N-am nimic nici cu ei, nici cu streiții ăștia evlavioși care-i vânează și care nu fac dragoste, fac doar procreație. Numai o observație am. De-abia de vreo 20 de ani românii au avut voie să se îmbrace cum vor, să învețe la ce școală vor, să citească ce vor, să se însoare cum vor, să plece unde vor, să cumpere ce vor, să se distreze cum vor, să aibă bani câți pot și nu în ultimul rând, să vorbească ce vor. Și-acum, că le au pe toate astea, îi interesează cel mai tare să nu se fută alții în cur. A, încă una, că tot am văzut că panarama o făceau niște autodeclarați naționaliști: naționalismul trece, mai nou, prin cur?

Cum o să arăt eu bine

Și mai bine, vroiam să spun. :D

Cărți pe porunci, frate. E atât de simplu. De vreo câteva zile, când mă spăl dimineața pe dinți, dau numai din cap, nu din mâini, zici că sug pula, așa febră musculară am. Dar e bine, în sfârșit, mai facem și noi, dracului, ceva. Deci: iei orice joc din ăsta care are câștigători și pierzători, dar nu șah, plus un anturaj din ăsta care a mai făcut o flotare și o tură de alergat prin parc și-i dai: o tură de cărți, cine-a pierdut, jeap, niște flotări. Sau niște genoflexiuni. Sau niște fandări. Sau ce vreți voi. Și din nou. Important e să jucați mult. E imposibil să nu pierzi și tu. Eu prefer rentz-ul, că fiecare joc e altfel și nici nu te plictisești între timp, cât nu râzi de ceilalți. A, nu se acceptă scutirile de la medic și nici schimbul contra dietă nu știu câte zile. Doar efort, tată. N-are cum să nu dea rezultate dacă te ții. Să vezi abdomen la vară!

Ah, ce mândru am să fiu s-aud mai des în jurul meu "pfuai, ce febră musculară am, am jucat poker toată noaptea!". Știu, în mod normal, n-ar trebui să ai nevoie să-ți poruncească cineva să faci ceva pentru tine, dar asta e, ne sacrificăm. Vrei să arăți bine la vară? Joci cărți! Avantajele sunt mai multe. Faci mișcare, nu-ți ratezi viața ca boul la calculator, mai socializezi și tu, îți mai exersezi și creierii, ca la orice joc, dar, nu în ultimul rând, chiar că cine are ghinion la cărți are noroc la femei. Bine, s-ar putea să aibă noroc la femei și femeile cu care joci dup-aia (dar ele nu citesc blogul ăsta, deci, suntem în siguranță). Vă dați seama ce fețe fac ăia când v-o întreba lumea ce faceți de-arătați așa și voi o să le spuneți macaua?

Abia aștept să vină căldura, să jucam pe ture de alergat.

Raport

Județul Vrancea a reușit să rămână un pol al sărăciei în România după 23 de ani de sponsorizări pe cumetrii de la guvern. Deși a primit fondurile cele mai mari din țară, locul arată, în general, ca o groapă de gunoi, iar locuitorii din Focșani au apă caldă și căldură ca pe vremea lui Ceaușescu. Locuitorii ăia care n-au fugit din țară de foame, că un sfert din focșăneni au dispărut. Știați că atunci când mergi cu avionul spre vest, conform fusului orar, cam stai pe loc în timp? Ei, județul Vrancea stă și el pe loc pe drumul lui spre un statut de spațiu civilizat. Stă pe loc pe bani mulți.

Pentru bloggeri

Atât.

O pereche de 501 după 5 minute spre 41

Toate mamele de primar din București să apeleze la mine!!! Mai puțin doamnele Mănescu și Negoiță. Acolo pot să trimită băieții niște pedofile de-alea de-ale lor. Iar Ponta să se uite. La Daciana și la filipineză cum spală, că el a semnat să fie Drumu Taberei șantier până în 2018...

Propunere de anunț

Antireclamă pe bune

Cică CNA vrea să oblige televiziunile ca înainte de emisiunile tabloide aranjate, publicul să fie anunțat că e vorba de ficțiuni și scenarii. Dar nu se poate hotărî în privința textului anunțului, vezi-doamne. Propunerea mea e să scrie în felul următor: Stimați telespectatori, în următoarea oră vă vom dovedi ce curve fără mamă și fără tată suntem speculând mahalagismul vostru pentru doi lei în plus la reclamă.

Stau și mă uit

și văd cum se ceartă proștii la televizor "pe" români și unguri. Ce temă falsă! Mai-mai că ne mai cheamă la o revoluție patriotică. Oameni buni, dacă ăștia chiar vă cheamă, nu vă duceți! De fiecare dată când a ieșit românul să apere dreptatea, democrația, televiziunea, libertatea, țara, ce mai vreți voi, a luat bătaie de la următorii: miliție, securitate, poliție, unguri, țigani, jandarmerie, bodyguarzi, SPP, SRI, armată, mineri, muncitorii de la IMGB și, bineînțeles, de la ceilalți români. Eu zic să nu vă duceți.

Tweet. Caracter.

Și ca să recunoști c-ai fost prost tot caracter trebuie.

În pat la alții...

Dan Negru e supărat iar pe curiști. Îl cred. Toți nesărații se oftică pe ăilalți care fac în pat și altceva în afară de dormit și numărat bani.

Al treilea sex

La goagăl, dacă încerci să-ți faci un cont nou, trebuie să menționezi sexul și ai de ales între feminin/masculin/altul.

Mai

Tweet

E de mare angajament să vezi un bou care încearcă să spună "ne mai odihnim și noi" când el a fost obișnuit toată viața să-l pună pe "mai" în față. Mai are un pic și face un atac de apoplexie.

Răul bun

Românul s-a născut poet, dar asta nu-l împiedică să facă și filosofie atunci când minte, fură sau face rău așa, ca să fie sigur. Că de justificări nu ducem lipsă, cum nu ducem lipsă nici de cauze nobile pentru care facem rău. Și-așa, tot răul e spre bine, nu? Toți nenorociții au un copil, un animal sau o plantă pentru care dau în cap la oameni. Și dacă nu dau pentru o cauză nobilă, nu-i nimic, și-așa toți fură. Încă de mici învățăm că bătaia-i ruptă din rai și că unde dă mama crește, lecție care se dezvoltă-n capul nostru până la un rafinament așa de desăvârșit, încât când ne facem mari ne batem femeia-n public, ca într-un tablou de pictor flamand beat, știe ea de ce.

Toate relele au o justificare. Votăm cu niște hoți ca să scăpăm de un chior, alesul care te fură mai mult e mai de încredere, măcar îl cunoști, dar destul cu politica, atât mai zic: dintre un hoț și un incompetent, doar n-om alege pe unul care nu-i în stare de nimic. Măcar ălalalt a făcut ceva. Și întotdeauna răul nostru e cel mai mic. Găinarul se plănge de ăla care fură cu TIR-ul și împreună arată cu degetul pe (asta e, n-am ce face) politicieni, de parcă, dacă fură ei, gata, e OK și pentru noi. Mijloacele nu mai contează de mult, atâta timp cât cauza e nobilă sau e vorba de un caz excepțional și, slavă domnului, nu ducem lipsă de situații excepționale sau de cauze nobile în țara asta. Și când te minunezi cu voce tare de ce vezi, ți se explică, uneori zâmbind, ca unui dobitoc simpatic, dar care n-a ajuns la un nivel de dezvoltare personală românească de secol XXI încât să își dea seama: și tu ai face la fel.

Va urma.

Nu te mai...

- Nu te mai pișa pe colacul de la veceu!
- Să mor eu???

No fucking comment

La cine?

Iubita

Dă Bucureștiul ăsta pe-afară de iubite, domnule castor. Aici cred că-s cele mai iubite femei din lume. Cel puțin la telefon, zic. Dacă la toate proastele le spui așa, femeii pe care o iubești cum îi mai spui?

Cea mai deprimantă zi a anului

I-am văzut pe unii care mai-mai că ar fi interzis materialele negative la publicare, așa că hai, repede, până nu se lansează Ministerul Fericirii și nu mai avem voie să discutăm despre probleme:

Nu știu alții ce fac, dar pe mine ziua asta, calculată de unii, nu-i cunoașteți, drept cea mai deprimantă zi din an, m-a prins fix așa. Adică așa de prost cu nervii încât chiar m-am gândit că-i mai bine că-i acum, să scăpăm de ea și m-am temut să nu fie cumva cea mai proastă zi a anului de până acum. Morți, boli, falimente, despărțiri, incendii, depresii (altele decât alea de azi), singurătăți, previziuni negative, situații fără ieșire, luări de la 0, despărțiri, boschetăreală etc. Și-n mijlocul lor toate, EU. M-am gândit la un moment dat dacă nu cumva chiar din cauza mea s-or întâmpla. Dar nu, io-s doar unul dintre ăia care plătesc oalele sparte de alții sau de soartă. Eu sunt psiholog, consilier, mediator, planificator, ajutor, descarcerator mintal, acar Păun, asistentă, hamal, săgeată, bucătar-șef-adjunct, posesor de umăr de plâns, nutriționist, trainer, pompier, dar mai ales paratrăsnet pentru frustrările ălorlalți. Dar azi nu mai pot. Azi am simțit fizic că nu mai pot. Am încercat să număr în cap motivele pentru care azi ar trebui să NU fiu deprimat. Nu, clasicul măcareștisănătos nu funcționează nici ăla azi, când primele trei dăți când m-am sculat din pat m-am sculat să mă duc să borăsc. Iar restul motivelor de nedepresie sunt ori, undeva, departe, ori undeva, mai târziu. Rămân doar eu cu azi. Mai sunt 8 ore.

Chestii de ținut în portofel

Ptiu! Deși afară-i destul de ger, am reușit să mă nămolesc tot până la birou. Zici că lucrez undeva în câmp, nu în Casa Presei. Așa-mi trebuie dacă m-am mutat în cartierul șantierul Drumu Taberei. Băi, dar merită drumul, la câți nebuni vezi pe stradă. Uneori chiar mă distrez. Până la urmă, frumusețea-i în ochii privitorului și prostia-n capul vorbitorului (de-aia au luat atâtea vaci țeapă cu Ștefan Bănică jr.).

Am mai zis, preferații mei prin RATB sunt ăia care vorbesc singuri. Dar azi era o babă-n 41 care în vreo trei stații a reușit să se certe cu jumătate de tramvai, deși nu-i făcea nimeni nimic. Și mai urcau și alții, săracii, care nu știau despre ce-i vorba și intrau și ei în gura știrbă a ăleia. Nici nu știam de cine să mă hlizesc mai tare, de ăia care aveau ghinion cu baba sau de înjurăturile colorate ale vatmanului.

Ei, prieteni, dar pentru tot acest spectacol trebuie să plătești. Iar în București, ca să plătești călătoriile, ori strângi bani de amendă, ori îți iei card electronic de transport (tehnologie RFID, pe limba masturbagiilor din IT), pentru că trebuie să facă și securiștii de la UTI niște bani. Mă mir c-au acceptat asta toți pensionarii nebuni de pe aici și n-am auzit chestii despre conspirații și satanism, ca la buletine.

Problema-i că-s sclerozat și tot uit cardul și-mi mai cumpăr câte unu și dup-aia nu mai țin minte pe care am bani și-am ajuns să umblu cu 3 carduri după mine.

Tweet

Ne-a futut un afon o serenadă în tramvai de-am zis că sun la SMURD.

Tweet

Polițiștii care împart lumea în polițiști și hoți n-ar trebui să se mire că lumea se împarte în oameni și polițiști.

Fuck off

În sfârșit, ceva sincer de la biserică.

Religioasă

Noaptea, pe o stradă din Dublin, IRA oprește cu armele-n mâini pe unul pe stradă.
- Ce religie ai?
- Martorii lui Iehova!
- Bine-bine, dar catolic sau protestant?

Jos guvernul!

Păi, se poate??? Lasă 10% în plus la gaz, la curent, la toate. Dar 4 din cele 12 zile libere legale din 2013 pică în weekend!!!